Necesitatea maestrului sau a psihologului pe calea spirituală

Zilele acestea am realizat dintr-o nouă perspectivă, modernă, necesitatea unui maestru pe calea spirituală parcursă de către practicant.

Foarte mulți oameni consideră că profesorul, mentorul sau maestrul este persoana care are ca misiune principală aceea de a-ți preda, a te învață o practică spirituală anume, după czre te duci frumușel acasă la tine, practici și obții miracolul transformării spirituale. Numai că lucrurile nu funcționează în realitate așa.

Este plină lumea de guruși, lamași, instructori de yoga, profesori de meditație, life coaching, oameni care țin cursuri, prezentări, conferințe, retreaturi, acordă inițieri. Și totuși, oamenii nu avansează pe cale în mod semnificativ, nu ating rezultatele finale ale practicii. Oare de ce ?

Răspunsul îl găsim în vechile tradiții. Un discipol nu este doar un necunoscător care primește cunoașterea teoretică și practică a unei tehnici sau învățături de la un maestru și atât. Învățăcelul acceptat de maestru trebuia să petreacă un timp cu acesta diu urmă, uneori toată viața. Tocmai de aceea, majoritatea maeștrilor din vechime nu aveam decât câțiva discipoli, pentru că aceștia constituiau o familie, practic trăiau împreună.

De ce era necesară această apropiere ? Pentru că la modul fundamental, nici o practică sau tehnică spirituală nu te poate duce dincolo de mintea mundană, obișnuită – dacă nu reușești să îți vezi, să îți recunoști propriile atracții și repulsii acumulate ca și tendințe de multe ori subconștiente, unele chiar din această viață. Aceste acumulări mentale, se manifestă cel mai adesea sub forma a tot felul de frici, fobii sau obsesii care te împiedică să accesezi teritoriul de dincolo de mintea discursivă.

Sunt puțini aceia care au în mod natural o minte calmă, echilibrată, deschisă, lipsită de angoase, frici sau tendințe obsesive. Viața – prin duritatea ei, creează în oameni mecanisme de apărare care descentrează balanța sensibilă a echilibrului mental, făcând dificilă sau chiar imposibilă depășirea acestor dezechilibre fără un ajutor din exterior.

Aceasta este de altfel și rațiunea pentru care se consideră că este mult mai bine să începi de tânăr ascensiunea spirituală, decât la bătrânețe, când ești deja cu mintea modelată de parcursul existenței tale.

Semnificativ este și faptul că în textele yoghine, discipolii sunt împărțiți în mai multe categorii (mediocri, buni și foarte buni) în funcție de mintea lor, de puritatea și echilibrul acesteia.

Tocmai de aceea se și spune că un maestru acționează față de discipol precum o oglindă magică, punându-l pe discipol față în față cu propriile frici, fobii sau obsesii. De aceea este necesar ca discipolul să fie nedespărțit de maestru, să trăiască aproape de el. Căci practicanul poate pierde ani buni, au chiar o viață, pedalând în gol, practicând fără nici un rezultat – în lipsa maestrului.

Și atunci te întebi oare câți maeștri actuali au calificarea și capacitatea necesară nu doar de a preda o tehnică în mod corect, dar și de a îndruma discipolul de-a lungul drumului său, de a-l pune față în față cu propriile prejudecăți, obsesii și  frici ?!

Căci mulți așa-ziși instructori sau maeștrii spirituali au la rândul lor propriile obsesii sau frici nedepășite încă, ce îi împiedică să realizeze starea naturală a minții. Cum ar putea atunci un orb să conducă pe un alt orb ?!

Așadar, sunt extrem de rari acei maeștri care au fost ajutați la rândul lor să depășească mintea obișnuită, și care din înălțimea stratosferei supramentale, văd cu claritate dizarmoniile din mintea discipolului și sunt capabili să îl ajute pe acesta să și pe depășească.

În condițiile lumii actuale, în care foarte multă lume dorește o practică spirituală, prezența maestrului este esențială – și totuși aproape imposibil de obținut datorită lipsei maeștrilor calificați, care au atins propria realizare de sine.

Cunosc oameni care practică de zeci de ani meditația, rugăciunea sau alte metode spirituale, și care totuși nu par să fie conștienți de otrăvurile din propria minte. Oameni incapabili să realizeze natura lor esențială de dincolo de minte, tocmai datorită conținutului propriei minți.

Tocmai de aceea, mă întrebam cine sau ce anume ar putea suplini această lipsă fundamentală a unui maestru calificat ?

Cred că un posibil răspuns ar putea fi un psiholog bun. Cred că majoritatea oamenilor au nevoie de ajutorul unor psihologi calificați, care să îi conducă prin meandrele propriilor minți și a-i face să își conștientizeze acel strat gros de propriile frici, fobii sau obsesii. Odată conștientizate, echilibrate și depășite aceste obstacole, beneficiile sunt multiple. Pe de-o parte, viața lor de zi cu zi se îmbunătățește, căci depășindu-și scindările interioare, unificați la nivel de psihic, ei devin mai puternici și chiar mai fericiți. Și de la acest moment poate începe cu adevărat și acea etapă de ascensiune dincolo de mintea discursivă.

Cum poți să meditezi, să realizezi și mai ales să te stabilizezi în starea naturală a minții, dacă mintea ta rațională, obișnuită, este plină de aspecte discordante, care abat atenția încoace și încolo ?

În acest demers de calmare și pacificare al tendințelor subconștiente, nu poți păcăli cu tehnici. Trebuie să înfrunți problemele, să le conștientizezi și să le integrezi la un nivel de înțelegere superioară. Lucru la care sunt buni psihologii.

Cred că viitorul psihologiei este mai important decât pare la prima vedere. Odată ce practicanții diverselor căi spirituale vor realiza avantajul imens pe care îl oferă practica lor dublată de o anamneză serioasă, cu un psiholog bun, psihologia își va găsi un nou sens: acela de a sprijini echilibrarea omului modern, de a-l ajuta să își conștientizeze și integreze conținutul minții, pentru a o putea depăși cu ajutorul practicilor și tehnicilor spirituale consacrate.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *