Gregorian who !?

Mă irită insistența presei în a ventila același subiect fâsâit de ani de zile: cazul Gregorian Bivolaru. Bivolaru e un non-subiect. Când l-au adus în România, mă așteptam să țină prima pagină a revistelor de scandal. Când colo, nici pomeneală. Mai mulți prieteni din presă mi-au spus că subiectul e mort, că nu face rating/trafic/vânzare, din simplul motiv că e vorba despre un individ despre care 99% dintre români își aduc aminte doar în mod vag, datorită unui scandal sexual de acum 13 ani. Cine naiba ține minte un scandal de acu 13 ani !?

 Și totuși televiziunile se încăpățânează să facă știri despre el, de parcă ar fi cine știe ce vedetă sau personaj important. Nici chestia asta nu m-ar deranja, căci oricum nu mă prea uit la jurnalele de știri, însă mă deranjează faptul că diverși reporteri își amintesc (încă !) de faptul că am fost avocatul lui și mă caută pentru interviuri sau opinii juridice pe cazul Bivolaru, de parcă eu n-am altă treabă decât să îmi asociez imaginea cu cel mai mare pervers sexual român de la Terente încoace.

Perversiunea lui Bivolaru nu este doar una fizică – sexualmente vorbind. Întreaga lui mentalitate este una freudiană, dominată de ochelarii de cal ai sexualității. Omul trăiețște practic din sex (trimițând femei la muncă în sex business gen video-chat, telefon erotic, dans la bară, filme erotice sau porno, tabere de sexualiatte, saloane de masaj erotic, etc.) și pentru sex (inițierile sexuale pe care le acordă cu “mărinimie” miilor de cursante MISA pe care le invită la el în dormitor). Problema este că această veritabilă obsesie sexuală i-a molipsit și pe adepții săi, care l-au luat drept model bun de urmat. Sexul de dragul sexului, la care mai adaugi și continența sexuală, duce la un efect de acumulare a dorinței și poftei de sex, care subjugă individul, sexualitatea devenind centrul preocupărilor și al existenței sale. Cunosc acest lucru, căci am fost și eu așa. Apare o dependență de sex similară dependenței de droguri, iar restul (yoga, spiritualitatea, iubirea) sunt doar motive pentru a-ți proteja viciul. Gregorian Bivolaru și cei ce practică cu ardoare continența la MISA sunt doar niște ipocriți obsedați sexual care se mint în primul rând pe ei înșiși că fac asta de dragul spiritualității. În realitate, ei sunt dependenți de sex.

De aceea, cred că cel mai greu lucru pentru Gregorian Bivolaru este să îndure regimul de detenție fără femei și sexul cu ele – dar hei, Dumnezeu nu bate cu parul, nu-i așa ?! ba chiar ne și face semne (semnificative !) din când în când, pentru a ne arăta când am luat-o pe arătură.

În fine, revin la presă, de data asta la obsesia unora din presă pentru Bivolaru. În spatele acestei preocupări pentru el, se simte ceva, un soi de ranchiună personală a cuiva foarte puternic – împotriva lui Bivolaru și a ceea ce reprezintă el.

Iar chestia asta se simte și la aparatul de justiție, care a reacționat complet atipic în cazul Bivolaru spre deosebire de alte cazuri similare.

Gregorian Bivolaru nu este singurul fugar readus de justiție în România. Aduși în cătușe au fost mulți devalizatori ai banilor românilor, care chiar au afectat societatea românească la modul negativ: Ioana Maria Vlas, Mihai Necolaiciuc, Alexandru Dinulescu, Omar Hayssam, Florian Walter – sunt doar câteva nume ale fugarilor aduși înapoi în cătușe în țară.

Însă nici unuia dintre acești fugari nu i s-a mai făcut un dosar penal pentru modul în care a părăsit România, deși nici unul dintre respectivii nu a făcut-o legal.

Și atunci, stau și mă întreb, dincolo de nebunia lui Bivolaru cu sexul, dacă nu cumva a deranjat pe cineva: să fie oare masoneria ? Ori poate Biserica ? Sau amândouă, că tot se întrepătrund, mai nou ?! Adevărul va ieși într-un final la lumină.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *