Falimentul “democrației”

Peste tot ne este lăudată democrația drept sistemul cel mai echitabil și reprezentativ pentru valorile societății moderne. Ni se spune că este sistemul ce conferă cele mai multe drepturi cetățenilor, în opoziție cu dictaturile, unde cetățeanul este oprimat și fără drepturi.

Așa să fie ?

Părerea mea este că democrația modernă (a nu se face confuzie cu cea din polisurile grecești) este doar un sistem bine gândit de dictatură, ce mimează foarte bine libertatea individului, respectiv dreptul acestuia de a alege.

Eu cred că un grup de oameni foarte puternici datorită bogățiilor pe care le dețin, s-au gândit cum să instituie o dictatură perpetuă, condusă de ei. Analizând exemplele istoriei, au realizat că natura umană este de nestăvilit iar dorința de libertate a mulțimilor este capabilă să răstoarne mai devreme sau mai târziu și cea mai bine gândită formă de despotism.

Așa că singura soluție viabilă era aceea de a instaura un sistem “democratic” în care masele să aibă sentimentul că decid, că au libertatea de a-și alege conducătorii și destinul – și astfel să se evite acumularea în rândul popoarelor a acelui sentiment de oprimare care duce la revoluții și răsturnarea celor aflați la putere.

Mark Twain spunea pe bună dreptate că, dacă votul nostru ar conta cu adevărat, cu siguranță nu am mai fi lăsați să votăm.

Falsificarea alegerilor și crearea unui sistem cât mai elaborat de mascare a fraudei electorale a fost preocuparea de bază a elitelor, încă din vremea primei “revoluții democratice” – respectiv revoluția franceză din 1789.

Ca un făcut, la exact două sute de ani de la primul experiment revoluționar masonic, România și-a cunoscut și ea mica sa “revoluie franceză”, pe același tipic, deja consacrat: confiscarea puterii de către o elită “revoluționară”, executarea tiranilor, iar apoi anihilarea – în prima fază prin violență, apoi prin metode persuasiv-agresive – a oricărei opoziții față de adevărații deținători ai puterii reale – proces finalizat cu un sistem încâlcit de reguli care elimină orice concurență serioasă a celor aflați deja a putere, astfel ca cetățeanul să fie nevoit să aleagă mereu “răul cel mai mic”.

Așa se face că astăzi, sistemul “democratic” românesc este “bine pus la punct”: avem libertatea de a fonda partide cu doar 3 membrii fondatori, dar pentru a putea candida la alegeri locale sau parlamentare, este nevoie de semnăturile de adeziune a zeci sau sute de mii de alegători. Un partid nou înființat – spre exemplu, trebuie să depună la autoritatea electorală centrală un minim de 191.000 de semnături, ca dovadă a “seriozității” partidului ! Evident, de la această regulă sunt exceptate partidele parlamentare, care se presupune că au deja reprezentativitatea necesară pentru a propune candidați la alegeri.

Ce este straniu e faptul că nici unul dintre partidele nou înființate nu protestează față de aceste încălcări flagrante ale deptului constituțional de a fi ales, și mai cu seamă, de a alege pe cine vrei.

Dacă în urmă cu un an, printre revendicările oamenilor strânși în stradă în urma atentatului de la Colectiv, figura și solicitarea de a se organiza ALEGERI LIBERE, fără restricții, aceste revendicări nu par să fi ajuns pe masa guvernului tehnocrat și nici pe lista lui de priorități.

În mod cu totul curios, nici premierul Dacian Cioloș, nici PRU (Bogdan Diaconu), nici USR (Nicușor Dan) și nici ANR (Marian Munteanu cu Pavelescu) nu au nimic de obiectat cu privire la vagoanele de liste cu semnături falsificate pe care trebuie să le depună pentru a se înscrie în cursa electorală. Nici măcar ecologiștii, care ar putea să protesteze formal pentru imensa risipă inutilă de hârtie (tradusă în copaci tăiați !) nu au nimic de comentat în fața acestui imens simulacru democratic, în realitate o minciună asumată de toate partidele ce vor să intre în acest joc murdar al așa-zisei democrații românești.

Procedeul seamănă cu modul în care sunt primiți în găști, cluburi sau grupări sataniste nou veniții: pentru a intra în gașcă, sunt puși să comită o infracțiune. Spre exemplu, în anumite găști, ești silit să jefuiești sau să omori un om, iar dovada infracțiunii rămâne la șeful grupului, pentru a se asigura de loialitatea noului membru, putând fi folosită oricând în caz de răzvrătire.

Similar, pentru a intra pe buletinul de vot, ești forțat să falsifici semnături, căci numai cei care au încercat să convingă oameni să semneze cu nume, prenume, adresă și CNP o listă de susținere știu cât de greu e să mai faci un român să îți acorde semnătura – și încrederea.

De aceea, spun că toți cei ce intră în politică târâș, pe burtă, acceptând regulile ce îi forțează la fraudă, sunt șantajabili și devin automat oamenii Sistemului, al Guvernului din umbră ce conduce în realitate România.

De aceea nu am încredere nici în Cioloș, care ar fi putut schimba printr-o simplă ordonanță de guvern legea electorală, nici în Nicușor Dan, Clothilde Armand, Bogdan Diaconu sau Marian Munteanu – care puteau scoate oamenii în stradă pentru a schimba regulile jocului.

Acest lucru arată că toți acești oameni sunt oamenii Sistemului, marionete care nu își doresc concurenți reali în “bătălia electorală” pentru voturile românilor.

În aceste condiții, nu ne mai rămâne de făcut decât un singur lucru: să realizăm cât mai mulți dintre noi că în realitate nu putem alege decât între marionetele propuse de Sistem, iar odată ce am realizat acest lucru, să ÎNCETĂM să le mai facem jocul. Să nu le mai dăm votul. Atâta timp cât nu putem alege oameni REALI, NE-ȘANTAJABILI, ca noi, care să ne reprezinte, nu are nici un sens să votăm.

Votându-i, îi legitimăm, le dăm puterea de a ne conduce destinele. Ne-prezentarea la vot poate fi interpretată drept dezinteres, lipsă de speranță sau de cultură politică.

 Doar prezentându-ne la vot și anulând votul le arătăm că ne dorim democrație, dar nu falsa democrație pe care o avem în prezent, ci una reală, în care oricine să aibă dreptul de a fi ales – și nu doar cei care prin falsuri își câștigă acest drept.

Iar în momentul în care legitimitatea unui Parlament, a unui Guvern va deveni insignifiantă, scăzând sub un anumit prag psihologic, oamenii se vor revolta spontan împotriva Puterii, când aceasta încearcă să le impună birurile tot mai apăsătoare ce par să caracterizeze acest nou tip de dictatură “democratică”, căci ei vor spune: cine sunt aceștia, care îmi cer mie taxe și impozite ? Cine i-a ales, căci noi, nu ! Ia hai să-i ignorăm. Și Statul își va pierde puterea asupra oamenilor, când aceștia vor realiza că o grevă colectivă fiscală, un refuz generalizat de a mai plăti taxa pe șmecherie către acești farsori, este suficient pentru a-i face să se prăbușească.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *