Reflecțiile mele pe tema conștiinței sunt rezultatul impresiilor care se sedimenteaz de ceva vreme, ca urmare a informațiilor și experiențelor din ultima perioad.

Filosofie și nvțturi budhiste despre minte și natura fundamental a Minții Iluminate, nvțturi dzogchen, experiențe personale și chiar filme, toate au condus la concluziile din acest articol-meditație pe tema conștiinței.

Cnd spunem conștiinț ne putem referi la mai multe lucruri ce poart aceast denumire.

Conștiinț de sine – fiind capacitatea individului de a se percepe pe sine nsuși, ca eu – prezenț individual n opoziție/raport cu fenomenele/lumea exterioar.

Conștiinț moral – acea cenzur interioar, de ordin intelectual, provenit din capacitatea individului de a discerne ntre bine și ru, pe baza unor seturi de valori de ordin moral.

Conștiinț – ca Prezenț, fr a fi necesar existența raportului obiect-subiect pentru a exista.

Interesant este faptul c 99% din oameni nici mcar nu se preocup de acest subiect. Pe scurt, nu i intereseaz problema delicat a conștiinței sub nici un aspect, energia și atenția lor fiind focusat cvasi-permanent spre exteriorul persoanei lor. Ei au de cucerit lumea, de atins obiective sociale, familiale, materiale, profesionale. De aici și tendința lor de a tri proiectați preponderent n viitor, fr mari tangențe cu prezentul.

Dac analizm cu atenție maniera n care se formeaz conștiința n general, nu doar la oameni ci și la animale, observm un traseu foarte exact al modului n care ființele dobndesc acces la conștiinț.

Spun “dobndesc acces” pentru c, potrivit teoriei mele, conștiința preexist n stare latent n orice fenomen sau ființ, ne-fiind o nsușire sau funcție cognitiv care s se dezvolte și s dispar cu trecerea timpului.

Orice fptur nou venit pe lume triește n fluxul temporal trecut-prezent-viitor. Existența presupune secvențialitate, devenire, pe scurt acumulare de experiențe, care definesc individul n raport cu restul lumii, i dau caracteristicile unice specifice locului su particular n Univers. Aceste experiențe individuale se condenseaz n memoria ființei respective cu ajutorul miilor de mecanisme evolutive care ne fac s reacționm instinctiv, potrivit speciei și strmoșilor noștri, la fiecare contact cu provocrile realitții.

ncepnd cu instinctul de supraviețuire care ne determin s tragem prima gur de aer pe aceast lume, continund cu plnsul, ce reclam protecție și ngrijire din partea adulților, apoi abilitțile specifice mamiferelor (cutatul sfrcului matern, agțatul cu minile și picioarele de printe, etc.) toate acestea netezesc primele experiențe n viaț, ne dau o baz de pornire n adaptarea la mediul extern.

n aceast faz, ființele sunt doar mașinrii minunate, nzestrate cu memoria ancestral a speciei, care le ofer un minim de adaptabilitate pentru a supraviețui n lume. La aceast etap, conștiința este doar un martor tcut, impersonal, indestructibil și de neafectat, preexistent la fel precum spațiul. Acest substrat al conștiinței permite miracolul memoriei. La nceput de scurt durat, apoi pe msur ce eul se coaguleaz, pe baza experiențelor, de lung durat. Psihologii au constatat c la copii de pn n 9 luni memoria este volatil și nu dureaz mai mult de o sptmn. Cu alte cuvinte, dac un copil de pn n 9 luni nu și vede prinții timp de o sptmn, i uit. Nu mai reacționeaz la vederea lor. De aceea se consider c vrsta optim pentru adopții este de pn n 9 luni, pentru ca bebelușul s rmn cu memoria stabil, primar a prinților adoptivi. Desigur, sunt și situații excepționale, extrem de rare, cnd memoria se consolideaz mai repede sau mai puternic, iar aceasta datorit dezvoltrii mai pronunțate a unui anumit organ de simț (spre exemplu, mirosul familiar al mamei care a rmas mai puternic ntiprit n memorie și care l face s o recunoasc).

Apoi, urmeaz dezvoltarea n mediul familiar, consolidarea acumulrilor de amintiri pe baza rutinei zilnice: aceleași jucrii, același program, aceeași camer, cu detaliile ei, aceleași persoane. Urmeaz momentul de cotitur, care ne distinge faț de o mare parte din regnul animal: apariția identitții/conștiinței de sine. E momentul n care copilul nu doar c rspunde la nume, dar este și capabil s se recunoasc n oglind. Acest lucru arat c n memoria lui s-au structurat suficiente elemente de identificare personal care s i permit s fac distincția ntre exterior/lume și aspectele care l definesc ca individ. n acest moment, de fapt conștiința impersonal preexistent, martorul tcut reușește pe baza acestui munte de impresii acumulate individual, s le dea auto-reflexivitate, s se centreze, auto-limiteze n jurul lor. Creearea acestei punți ntre lumea abstract a Conștiinței, lumea lui 1, și lumea fizic a multiplului, este posibil numai prin acumularea de experiențe senzoriale, pe baza imersiunii n evenimente și secvențialitate, adic timp. Insist asupra acestui moment magic, care mi se pare cu mult peste miracolul vieții. Cci dac viața poate fi oarb, mecanic, cu reguli dictate de evoluție și condițiile n care s-a dezvoltat, saltul conștiinței nspre materie este cu adevrat un miracol: aceast trecere de la atemporalitate, unicitate și existenț absolut la temporalitate, multiplicitate și existenț relativ este unul dintre cele mai mari mistere ale Existenței și Nonexistenței.

Din pcate, n cazul imensei majoritți a ființelor umane sau non-umane, Conștiința nu constituie substanța de contrast ce face posibil catalizarea conștiinței individuale, de sine. Sunt mult prea puține ființele n care rmne treaz ceva mai mult din aceast conștiinț – martor tcut. Desigur, nu vorbim despre remanența acestui martor conștient n termeni absoluți; intensitatea prezenței variaz de la individ la individ. ns gradul n care ea exist manifest, treaz, poate fi cuantificat n raport de manifestrile și preocuprile individului respectiv: dac acționeaz ca un robot, programat de circumstanțele externe, mereu reactiv, fr prea mult (uneori deloc) liber arbitru, este clar c acolo nu exist dect simțul propriului eu, fundamentat pe acumulrile experiențelor anterioare.

Un astfel de individ se identific cvasi-complet cu aceste elemente: numele, familia, istoria sa personal, rasa, religia, sexul, starea material, cultura, profesia. De aceea, odat cu moartea sa fizic, cu dispariția sa ca individ, dispare și el, cci conștiința sa individual nu a reușit s fac saltul napoi, spre Conștiința Fundament care a fcut posibil coagularea experiențelor sale n jurul iluziei Eu-ului. Un astfel de individ moare odat cu corpul, personalitatea și memoria sa. La acest nivel, nu putem vorbi despre suflet. Poate prea șocant pentru unii, care conform religiilor din care provin, cred c dac au avut șansa de a se naște oameni, au garantat și un suflet. Orict ar putea prea de crud, adevrul este c majoritatea oamenilor nu apuc s și construiasc acest vehicul spiritual denumit suflet, care s i transbordeze dup moarte și s le asigure nemurirea, ca esențe ale personalitții individuale din timpul vieții. Majoritatea fug terifiați pn și de ideea morții, cci identificarea lor cu agregatul identitții individuale i face s simt instinctiv c vor fi aneantizați odat ce acest compus vremelnic se va destrma sub acțiunea morții.

Singura religie care rostește cu voce tare acest adevr este budhismul. Mai ales n vajrayana, n tantrism, adeptul afl c nu exist nimic real dect conștiința, sub forma vacuitții. Eforturile tantricului seamn cu cele ale baronului Munhausen, care s-a ridicat de la sol trgndu-se singur de urechi. Similar, practicantul vajrayana și construiește din construcții mentale iluzorii scara pe care accede spre propria coștiinț pentru a se stabiliza n ea. El nu uit nici o clip c toate elementele de ajutor sunt simple plsmuiri ale minții lui, mijloace care, odat ce l-au trecut dincolo, tebuie dizolvate. Chakre, nadi-uri, zeitți, simboluri, toate sunt doar instrumente, fr o existenț real. Singura care exist este conștiința, acel martor tcut, dincolo de limitrile timpului și spațiului, de nențeles cu mintea rațional.

Acesta este motivul pentru care deși Conștiința-Martor se ncarneaz mereu și mereu, ea nu pstreaz de la o ncarnare la alta dect o infim parte din memoria existențelor anterioare. Cci fr stabilizarea n aceast conștiinț martor, experiența eului individual de pe parcursul unei vieți nu se transfer n memoria-depozit a Conștiinței-Martor, pentru a o mbogți. Desigur, exist un nivel la care toate experiențele se nregistreaz, cci nimic nu se petrece n zadar, ns accesul conștiinței individuale la aceste experiențe este blocat de lipsa de continuitate a conștiinței. Și atunci, pn la acest salt, individul evolueaz lent pe baza lecțiilor karmice, consumnd rezultatele acțiunilor din viețile precedente, nvțnd din ele intuitiv, ntr-un mod similar n care nvțm din instinctele furnizate de specie.

Știu c toate aceste informații pot prea șocante la prima vedere. Majoritatea oamenilor triesc cu falsa impresie c simplul fapt de a avea aparenț uman i calific pentru existența de dup moarte, și m refer aici la cei ce cred n suflet. ns n realitate, foarte mulți nu cred cu adevrat n existența a ceva dup moartea corpului fizic, cci formarea științific a omului modern i-a fcut pe mulți sceptici cu privire la fenomenele non-fizice.

n realitate, cei care CRED n existența sufletului, fac deja un pas uriaș ctre Conștiința-martor, prin acest crez al lor. Cci ei și transfer o parte din identificarea lor cu agregatul corp-minte-personalitate ctre ceva ce nu este nici corp, nici minte și nici personalitate. Cu alte cuvinte, creznd c ei au suflet, ei și construiesc mental unul. Un vehicul care le asigur tranziția conștient și implicit supraviețuirea ca eu individual, n lumea de dincolo, cel puțin pentru o perioad de timp.

Altfel, odat rupt de cauzele și condițiile lumii fizice care au creat-o, identitatea individual se destram la fel cum se destram un nor n btaia curenților atmosferici.

Oamenii de științ și pun ntrebarea dac conștiința de sine poate apare și la obiecte create de oameni: inteligențe artificale. Prerea mea este c da, cci pașii formrii și dezvoltrii identitții unui copil pot fi reproduși și pentru o ființ artificial.

Cei care aveți timpul și curiozitatea, v recomand serialul Westworld, ajuns la episodul 8. Pe lng faptul c v veți delecta cu prezența lui Antony Hopkins, veți avea ocazia s analizați pe ndelete ntrebarea fundamental: ce anume este conștiința ? Poate ea s apar la inteligențele artificiale ? Poate un algoritm, un program matematic, fcut de om cu parametri limitați, s dea naștere nelimitatului ? Sau poate s fac saltul de a deveni conștient de nelimitare ?

Și nu, nu m ntrebați unde ncape și Iisus Hristos n toat povestea asta, n viziunea asta cosmogonic. Partea aia este pe alt partiție a hardului și așa cum numai n Absolutul de dincolo de spațiu și timp este posibil, n mod paradoxal este n mod egal adevrat și valabil ca viziune și soluție de ieșire din labirintul existenței mundane.

CategoryUncategorized
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares