Vacanță în Asia

Sunt în Asia. Mai exact, în Malaezia. Pentru prima dată (în această viață) în afara Europei. Mă simt precum un peștișor care toată viața lui a înotat în acvariu, citind povești despre ocean, iar acum experimentează oceanul, cu toate minunățiile lui.

Am auzit foarte multe sfaturi, păreri și mai ales povești, experiențe de viață, de la cei care au fost în Asia înaintea mea. Am realizat că toate experiențele sunt legate de atitudinea proprie cu care întâmpinăm Necunoscutul. Căci aici, ca nicăieri în altă parte, se dovedește că în realitate omul își proiectează, își creează propria versiune a lumii.

Am auzit povestindu-se că în Malaezia, în capitala Kuala Lumpur în special, ca european nu găsești ce să mănânci ca lacto-ovo-vegetarian. Respectivii s-au întors acasă după o lună și jumătate slabi.

Eu am experimentat faptul că dacă ești curajos și comunicativ, găsești o grămadă de locuri unde poți mânca foarte bine ca vegetarian. Ideea este să fii flexibil, să înțelegi modul de viață al localnicilor, să lași deoparte prejudecățile.

Am descoperit, spre exemplu, că cel mai bine se mănâncă în micile stabilimente de familie de pe trotuarele orașului. Locurile acelea unde trei sau patru oameni gătesc la un cazan, un wok având câteva mese de plastic sub o prelată. De multe ori nu au nici meniuri, te înțelegi cu ei în engleză aproximativă ce dorești să mănânci, iar ei îți pregătesc, mândri că un alb a venit să mănânce la micul lor stabiliment.

Aici poți alege cât de iute să îți pregătească mâncarea, ce ingrediente să îți pună, ce anume să nu pună și chiar dacă uneori mai sunt erori de comunicare, în general treaba iese bună.

Spre exemplu, aseară veneam toți patru (eu, Sabina, Cristina și Navin), din oraș de la Mall. În fața celeilalte scări de bloc (unde locuim), o plită și 3 oameni. Și niște scaune din plastic, gen taburet. Specialitatea lor erau burgerii: cu carne de vită sau pui. Pentru noi au adaptat rețeta și au făcut pe plită ouă ochiuri, peste care au adăugat brânză topită, condimente iar apoi legume și sosuri, totul într-o chiflă prăjită și ea puțin pe plita respectivă. Să vă spun că a fost DEMENȚIALĂ !? Că bătrânica malaeziană care ne gătea vorbea jumătate în limba lor (malai) jumătate în engleză stricată, cu un accent și inflexiuni ale vocii (subțiri, stridente) care îmi aminteau de extratereștrii aceia ciudați din piețele din Star Wars ? Toate astea întregesc farmecul local, dacă îți depășești fricile – în special cele legae de boală, de contaminare cu tot felul de viruși și alte chestii locale.

Pot spune că după burgerul de aseară (și multe alte minunății mâncate la colțuri de stradă), nu m-am deranjat la stomac, nu m-am îmbolnăvit.

Sunt multe concluzii pe care le-am tras după doar câteva zile de ședere aici. În primul rând am remarcat faptul că natura a modelat firea oamenilor de aici după felul ei. Localnicii sunt blânzi, prietenoși, săritori din fire. Peste acest fond sufletesc frumos, se adaugă desigur și alte caracteristici secundare. Fiind fostă colonie britanică, engleza este limbă oficială secundară, deci te înțelegi cu toată lumea. Pe de altă parte, pretutindeni pe unde mergi ești respectat, ca om alb. Ca nicăieri în lume, în Asia ajungi să apreciezi valoarea rasei tale, calitatea ta de om alb. Într-un mod nonverbal, prin atitudinea lor, localnicii îți recunosc superioritatea rasială. Toți se străduiesc să fie cât mai albi la piele, căci în societatea asiatică (și la indieni, chinezi, malaezieni) cu cât ești mai alb la piele, cu atât ai un statut social mai ridicat. Mall-urile sunt pline de magazine cu produse cosmetice și tratamente de albire a pielii. Localnicii fug de soare nu pentru că îi deranjează, ci pentru a-și păstra pielea cât mai albă.  Pe scutere, își poartă gecile sau bluzele îmbrăcate pe brate, tocmai pentru a-și proteja mâinile de soare.

Femeile înstărite poartă umbrele de soare, căci pielea albă îți garantează aici un loc de muncă mai bun, o căsătorie mai avantajoasă. Ca peste tot în lume, cei care fac muncile de jos aici sunt cei cu pielea mai închisă la culoare. Și așa este în toată Asia; există un rasism al asiaticilor pe care chiar ei îl generează, îl perpetuează, îl impun.

În ultimii 10 ani, aici în Penang s-a construit imens. Vezi peste tot ridicate blocuri de zeci de etaje, adevărați zgârie-nori, ce alcătuiesc mici cartiere, condominiuri ce înlocuiesc tradiționalele case mici, pe piloni, ale localnicilor. Penang-ul este pe locul 10 în topul mondial al locurilor în care bătrânii ex-parții bogați aleg să se retragă. Climă excelentă, natură generoasă, plaje de vis, oameni frumoși și primitori, infrastructură excelentă (au peste tot șosele cu câte 2-3 benzi), spitale cu medici de multe ori mai buni decât în România și cel mai important lucru – prețuri ridicol de mici.

Personal, am căutat și caut în continuare să văd cât mai multe din chestiile pe care nu le vezi în altă parte. Desigur, dacă ti-e frică de străini, de necunoscut, alegi să mănânci numai la Mc Donalds, KFC sau Star Bucks, să sti în mall-uri, la răcoarea aerului condiționat, unde vei găsi, ca peste tot în lume, mărcile cu care ești obișnuit și acasă.

Însă dacă vrei altceva, vei ieși pe stradă, vei explora cotloanele orașului, vei încerca chestiile noi pe care ți le oferă localnicii.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *