Conspirația marilor producători de telefoane mobile

Articolul acesta se dorește mai degrabă a fi concretizarea unor observații personale și concluziile la care ele duc – decât prezentarea științifică a unor dovezi indubitabile, făcută de un profesionist IT.

Deci, sper să nu mă judecați prea aspru dacă sar calul cu teoriile mele consiraționiste care mi-au atras de multe ori eticheta de paranoic, căci are și paranoia avantajele ei, doar știți vorba aia, cu paranoia nu ești niciodată singur.

Deci azi dezbatem despre telefoanele mobile. N-u intru pe zona de argumentație despre cât de invazive sunt la adresa intimității. Cei care știți ce capabilități au incluse, înțelegeți faptul că guvernele noastre nu mai au nevoie să ne pună cipuri în mână sau pe frunte pentru a ne spiona sau controla, atâta vreme cât ne cumpărăm singuri, de bună voie, tehnologia respectivă înglobată în smartpone-uri.

Azi vreau să ridic problema escrocheriei tehnologice a marilor producători de smart-phone-uri, cu nimic mai prejos de cea a producătorilor de autoturisme, care fac mașinile cu piese tot mai proaste, pentru a stimula consumul de piese, ce constituie un segment important al pieții.

Prin Directiva nr. 1999/44/EC a Consiliului și Parlamentului European, vânzătorii bunurilor de consum din Uniunea Europeană au obligația de a garanta conformitatea produselor vândute pe o perioadă de 2 ani de la vânzarea acestora. În funcție de standardele de conformitate corespunzătoare fiecărui tip de produs, consumatorul poate cere ca bunul să fie reparat, înlocuit, sau paote obținere reducerea prețului de achiziție.

Ei bine, mai nou, producătorii sunt obligați, potrivit unor directive europene, la reducerea drastică a prețurilor de reparare sau înlocuire a unor componente defecte, după perioada de garanție, prin raportare la valoarea de achiziție sau producție a pieselor respective, astfel încât aceasta să nu depășească semnificativ marja de profit a producătorului pentru componenta incorporată în produsul finit.

Concret, foarte mulți cumpărători de telefoane LG G4 au experimentat spre exemplu, o defecțiune numită bootloop, adică restart continuu al telefonului. În România, dar și în restul țărilor europene, repararea acestei defecțiuni de către producător se realizează prin înlocuirea întregii plăci de bază, reparație care costă la Service-ul LG în jur de 900 lei, din care 800 lei prețul plăcii de bază iar 100 lei manopera.

Problema este că un LG G4 nou costă cam 1200 lei, iar componentele unui telefon nou, luate separat, valorează mult mai puțin decât valoarea percepută de service, la înlocuire, aproape dublu, uneori chiar triplu.

Mai nou, s-a descoperit că bootloop-ul la LG G4 se poate repara prin resoftarea componentelor plăcii, care cică nu mai comunică între ele corect și de aici necesitatea înlocuirii întregii plăci.

Această strategie a scumpirii artificiale a pieselor pentru reparații a fost apreciată de legislativul european ca fiind o practica abuzivă ce are ca scop să determine utilizatorul să renunțe la vechiul telefon stricat și să investească în cumpărarea unui nou telefon, datorită faptului că diferența de preț între produsul nou și cel reparat este nesemnificativă.

În plus, netul abundă de forumuri cu relatări și plângeri despre probleme de tip freeze/lag, adică blocarea sau încetinirea funcțiilor telefonului. Se pare că cele mai multe astfel de probleme apar după update-urile de soft proprietar, ceea ce ne face să ne întrebăm pe bună dreptate dacă nu cumva producătorii provoacă în mod deliberat aceste probleme, pentru a determina utilizatorii să renunțe la vechile telefoane “cu probleme” pentru a cumpăra unele noi, mai rapide și mai performante.

Stimularea consumului prin metode neortodoxe nu este un lucru neobișnuit la marii producători. Interesant este că micii producători, interesați să își câștige un bun renume în piață, nu apelează la astfel de stratageme incorecte.

Spre exemplu, am un amic care și-a cumpărat un smarthpone Vega Iron. Așa cum îi spune și numele, e un telefon solid, poate un pic burtucănos, cu care poți bate și cuie fără să îl strici.

Ce e interesant la el este că producătorul nu i-a făcut nici un update la softul inițial (și e lansat de câțiva ani buni !), iar telefonul merge brici, la concurență ca viteză cu unul de ultimă generație. Chiar dacă e rămas în urmă la capitolul cameră și rezoluție ecran, e un telefon rapid, chiar dacă are instalete multe programe pe el.

Comparativ cu Vega Iron, un LG G3 spre exemplu începe cu lag-uri cam după un an, iar după un an jumătate începe să “înghețe” când ți-e lumea mai dragă.

E drept că ai posibilitatea resoftării sau resetării softului la versiunea inițială, dar oare câți utilizatori se pricep să facă așa ceva ?

Tocmai de aceea, am decis să renunț la a mai cumpăra telefoane de la brandurile de renume (cu excepția Apple, pe care oricum nu îl cumpăr pentru că are o strategie diferită de marketing: nu îți bagă lag, dar trebuie să cumperi cam programele care pe android le găsești moka). Așa că am decis să cumpăr de la producători nou apăruți, a căror strategie este să vină cu telefoane competitive, stabile, care să concureze pe termen lung brandurile deja consacrate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *