Analiză comparativă cu privire la modelul Minții

Așa cum un om găsește o comoară și bucuria lui nu este completă dacă nu o împărtășește, împărțind-o cu prietenii, la fel și eu nu mă pot bucura pe deplin dacă nu împărtășesc și altora aspectele pe care le-am descoperit în aprofundarea studiului minții pe calea Vajrayana.

Mintea este explicată sistematic, ca fiind un continuum al experienței, fără început și fără sfârșit, având multiple straturi și nivele de subtilitate.

Din perspectiva subtilității, mintea grosieră se formează prin impresiile senzoriale ale celor 5 simțuri – conștiințele senzoriale (auz, tactil, văz, gust, miros) la care se adaugă cel de-a șaselea, conștiința mentalului grosier (ceea ce denumim în mod obișnuit drept “minte”), formată din gânduri, imagini mentale și emoții.

Apoi intervine conștiința conceptuală, care creează concepte în jurul relației subiect-obiect – denumită și conștiință a amăgirii, căci interpretează în mod limitat și de multe ori eronat rezultatul celor 6 tipuri de conștiință ale minții grosiere.

Ultima, este conștiința-fundație (alayavijnana) ce stochează toate experiențele acumulate de-a lungul unei vieți și constituie fundamentul din care răsar și în care se dizolvă toate celelalte 7 tipuri de conștiințe. Caracteristica ei fundamentală este conștiența, pe care conștiința conceptuală o falsifică, limitând-o la conceptul de “eu”.

Prin anumite procedee meditative, meditatorul exersează identificarea, recunoașterea și controlul fiecărui tip de conștiință din primele 7, pentru a experimenta în forma ei pură cea dea 8-a conștiință, considerată fundamental întregii existențe, ce poartă diverse denumiri în funcție de tradiția în care este definită: natura de Budha, Realitatea Ultimă, Starea Naturală, etc.

Prin contrast, teoria învățată în anul 1 de curs de yoga la MISA (copiată după cursurile meditației transcedentale ale lui Maharishi Mahesh Yogi) apare ca fiind simplistă și aiuristică.

În cursul de laya yoga scrie că mintea este precum un ocean, unde conștiința de sine, diurnă se află la suprafață, iar gândurile se formează în adânc și se ridică ca niște bule, la suprafață, dinspre subconștient, către conștient.

Fuzionând cu sunetul mantrei, se afirmă că are loc un transfer energetic dinspre sferele infinite de forță ale macrocosmosului către sfera microcosmosului individual, ceea ce duce la rafinarea gradată a individului, la elevarea lui.

Alte forme de meditație întâlnite la MISA sunt meditațiile cu un obiect (stare, aspect divin, maestrul spiritual, etc.) si toate vizează elevarea frecvenței de vibrație, amplificarea energiei și acumularea acesteia.

În ciuda tonelor de teorie copiate din diverse lucrări și prezentate haotic în diferiți ani de curs sub diferite forme, nicăieri nu se prezintă în mod clar mecanismele și etapele formării fluxului conștiinței, modul în care funcționează efectiv mintea.

Rezultatul a fost că în atâția ani de laya yoga, nu am reușit să depășesc o anumită barieră, o limită dincolo de care simțeam că nu pot trece prin aceste metode prezentate și practicate la MISA. Căci toate meditațiile de la MISA au ca fundament obiecte – fie ale simțurilor grosiere sau subtile (conștiința vizuală – concentrarea pe yantre; conștiință auditivă – sunetul subtil al mantrei sau conștiința conceptuală – o imagine, idée forță, aspect divin, etc.).

Abia acum am descoperit că există metode prin care poți trece dincolo de primele 7 tipuri de conștiințe și se poate experimenta cel de-al optulea tip de conștiință.

Evident că metodele trebuie înțelese și aplicate după un efort susținut de înțelegere teoretică și experimentare a celorlalte 7 tipuri de conștiință.

În sfârșit, am aflat. Și am experimentat. Deci vestea bună este că există informația, este accesibilă teoretic și există persoane care ne pot ghida către această realizare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *