Care sunt lucrurile care contează pentru noi, ca oameni ?! În funcţie de vârstă, educaţie şi condiţie socială, priorităţile par să difere.

Simplificând însă puţin lucrurile, se poate ajunge la un numitor comun. Care sunt acele lucruri care ne dau satisfacţia durabilă a unei vieţi împlinite ?

Marea majoritate a oamenilor sunt învăţaţi de exemplul celor din jur să caute fericirea alergând după posesiuni materiale, fără să atingă prea des acel sentiment de mulţumire durabilă. Dimpotrivă, alergând după satisfacţia de moment, cei mai mulţi îşi creează cauzele nefericirilor viitoare.

Cel îmbogăţit trăieşte cu teama pierderii; bărbatul care a cucerit o femeie frumoasă trăieşte cu teama de a nu fi înşelat sau de a nu pierde afecţiunea persoanei iubite. Cel cu un job bun se străduieşte să şi-l păstreze, trăind cu frica de a nu fi dat la o parte de altul mai bun. Frica de a nu ţi se îmbolnăvi copilul; teama că odrasla nu va intra la un liceu bun. Şi exemplele pot continua.

Micile şi măruntele frici cotidiene erodează în permanenţă edificiul fericirii noastre. Comparând rarele momente de fericire cu cele în care suntem stresaţi, trişti, plictisiţi, speriaţi, frustraţi de condiţiile exterioare, realizăm că în realitate ducem o viaţă plină de insatisfacţii.

Aceste insatisfacţii mărunte ne determină în final să ne refugiem în mici plăceri de moment, care sunt palide paleative ale visului nostru uitat de fericire durabilă. Ciocolată, mâncare, sex, băutură, droguri, reţele sociale, jocuri, filme, dans, divertisment.

Şi totuşi, ce ne poate face cu adevărat fericiţi ?!

Întrebarea asta trebuie să şi-o pună fiecare singur, la fel cum făceam fiecare pe vremuri, când se apropia Crăciunul şi trebuia să ne hotărâm ce cadou ne dorim.

Care sunt condiţiile unei fericiri autentice ?

Prima condiţie: să fie durabilă, adică să nu se termine. Într-un univers în care totul este în permanentă schimbare, această condiţie pare de-a dreptul imposibilă de realizat.

A doua condiţie: să îşi păstreze intensitatea. Adică să nu pălească, să nu îşi piardă savoarea. Poate exista aşa ceva ?! Lucian Blaga afirma în filosofiile lui referitoare la apolinic şi dionisiac, că de n-ar exista întunericul, n-am aprecia la justa valoare lumina, iar fericirea fără suferinţă nu ar avea nici o semnificaţie. Şi totuşi, ceva din noi, din străfundurile fiinţei, ne face să ignorăm concluziile reci ale raţiunii şi ne face să dorim acea fericire absolută, incapabilă de pălire şi decădere.

Suntem condamnaţi să alergăm după o himeră, sau există posibilitatea reală de a atinge fericirea absolută ?!

Jules Verne spunea că tot ce un om poate imagina, într-o bună zi un altul va realiza.

Acum, că ştim ceea ce ne dorim cu adevărat, primul pas este să ne oprim din a ne mai mulţumi cu satisfacţiile efemere date de micile surse de fericire temporare şi de a ne investi toată energia pentru obţinerea lor.

Pasul următor este să căutăm exemplele oamenilor care au căutat ceea ce ne dorim şi noi, şi au realizat acest lucru.

Apoi, trebuie să studiem metodele prin care ei au atins această fericire durabilă, să verificăm dacă cu adevărat acestea ne pot conduce la rezultatul dorit.

După cum observaţi, am păstrat în expunerea mea o rezonabilă echidistanţă faţă de idei sau sisteme particulare de gândire care promit la capătul drumului realizarea fericirii sub o formă sau alta, din dorinţa de a lăsa fiecăruia libertatea alegerii drumului care i se potriveşte mai bine.

Personal, am ajuns la concluzia că fericirea absolută, durabilă poate fi atinsă, cu condiţia să fie căutată în interior.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *