Mama Omida își pregătea în tihnă cafeluța de dimineață în ibircuțul de aur cu pietre swarowski, când slujnica îi aduse telefonul Vertu, folosit pentru convorbiri internaționale.


Lăsă în grija slujnicei prepararea cafelei și răspunse la apelul de Canada, cu vocea ei răgușită dar puternică încă:

– Alo da !?

– Sărut-mâna mamaie !

– Cine e acolo ?

–  Mamaie, sunt eu, nepoata ta din Canada, Odina.

– Care Odina ?! întrebă mama Omida

– Odina Redford, fata lu Călușaru

– Aaaaa, fata lu Călușaru !? Care mi-ai adus vârtelnița aia de aur din Suedia ?

– Da mamaie, eu sunt. Ascultă-mă te rog cu atenț Sunt cu brigada mea la treabă în Canada și ne-au încolțit gaborii. Acu te sun dintr-o cușcă de iepuri, unde stau pitită să nu mă găsească. Te rog, fă ceva că ne-ascunde ăștia de nu mai vedem soarele.

– Face mamaia, nu te lasă la greu.

– Aoleu, tocmai ce m-a găsit gaboru ! Ajutor mamaie !!!

– Ia dă-mi-l mie la telefon.

În receptor se auziră suntete de luptă, câteva țipete de femeie, apoi o voce masculină se răsti în telefon:

– Hello, who is on the phone !?

– Alo, aici e Mama Omida din Buzău. Cine e acolo ?!

– This is a canadian police investigation. Please identify yourself.

– Aici e Mama Omida din Buzău. Băi ăla, dă drumu la fetele noastre că altfel o să fie rău dă tine.

– Madam, please remain calm and provide your indentity infromation.

– Băi, nu mă lua pe mine cu calm, tu dă drumu la fete că altfel îți leg la baltă de ipotență și-ți trimit argintu viu.

– Speak english please.

– Dă mă drumu la fete că trimit pe voi acolo plăgile Egiptului ! E ultimul avertisment ! Acu iau vârtelnița și cărțile și mă duc la baltă.

– I cannot understand your language. Have a nice day, madam !

Și telefonul se închise.

La două săptămâni după eveniment, nepoatele mamei Omida erau deja condamnate și închise într-un penitenciar din Quebec. Însă și baba se ținuse de cuvânt. Încărcată de odoarele vrăjitorești, legase vrăji puternice la miez de lună plină, pe malul bălții din fundul curții. O asistase Căpșuna, nepoata și ucenica ei, o fetiță care ar fi trebuit să fie în clasa a 8-a. Când ajunsese la momentul vrăjii când trebuia să trimită blestemul, o întrebase pe nepoată:

– unde ziceai fă că ereau alea prinse ? În ce țară ?

Nepoata Capșuna, care nu prea mai dăduse pe la școală de prin clasa a 6-a și rămăsese corigentă la geografie, se bâlbâise puțin și în final îngăimase:

– Cred că Noua Zeelandă mamaie.

Și baba Omida aruncă legăturile pe Noua Zeelandă. Și blestemă:

– Să n-aveți lapte pentru copii, să se usuce țâța vacii…

La câteva luni după aceea, presa franceză titra: “Franța, afecată de cea mai mare criză a untului de la al Doilea Război Mondial” cauza principală fiind lipsa importurilor de lapte de vacă din Noua Zeelandă ca urmare a scăderii inexplicabile  a producției de lapte.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *