În mod paradoxal, mulţi oameni reuşesc să treacă prin viaţă liniştiţi, fără să calce măcar o singură dată pragul unei săli de judecată sau secţii de poliţie – cu excepţia cazului când îşi scot cazier pentru muncă sau îşi schimbă buletinul.

Ăştia sunt oamenii “de bine”, talpa ţării (că ţărani nu mai avem, i-am convertit în “agricultori” şi “fermieri”), care trăiesc, muncesc şi supravieţuiesc Dumnezeu ştie cum, într-o societate tot mai competitivă şi mai dură.

Ei bine, oamenii ăştia, care pot fi ultra pregătiţi pentru viaţă în general şi domeniul lor de activitate în special, sunt precum nişte copii atunci când dau nas în nas cu Justiţia.

Atunci când au o problemă juridică, pentru ei universul se transformă în ceva misterios, cu reguli noi, nepătrunse, şi îi vezi cum pătrund timizi, nesiguri, în vârful picioarelor, în spaţiul destinat Justiţiei. Iar asta îi face să fie uşor de manipulat şi păcălit.

Acestui soi de oameni le dedic acest mic ghid al alegerii avocatului.

Evident că atunci când ai o problemă, înţelepciunea populară şi bunul simţ îţi spun că trebuie să apelezi la specialist.

În general, prima sursă în alegerea acestuia este recomandarea. Deci începi să întrebi în stânga şi în dreapta de un avocat specializat în rezolvarea problemei tale. Uneori, acest tip de cautare se poate dovedi o alegere proastă, din mai multe motive.

Primul, poţi întreba pe cineva care nu a avut acelaşi tip de problemă şi care te livrează unui avocat care nu se pricepe prea bine la ce ai tu nevoie.

Apoi, poţi da de o cunoştinţă rău-voitoare, care îţi recomandă un avocat neserios care te jecmăneşte şi nu îţi rezolvă problema (ba îşi mai ia şi procent din onorariul plătit de tine), tocmai din dorinţa de a-ţi face rău (am întâlnit cazuri).

Nu în ultimul rând, te poţi trezi cu o recomandare care deşi pare ok la capitolul calitate/preţ, nu este cea mai fericită alegere datorită unor probleme de lipsă de experienţă sau lipsă de comunicare.

A doua opţiune este să cauţi pe net. Pe site-ul baroului, pe rubrici de anunţuri, pe facebook, pe grupuri de discuţii sau pur şi simplu pe google.

Majoritatea celor care îşi aleg avocatul din online se bazează pe review-urile despre persoana respectivă.

Intenţia mea este să ofer câteva repere obiective după care să poţi evalua încă de la prima întâlnire avocatul pe care intenţionezi să îl angajezi.

Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să verifici dacă este legal înregistrat, cu drept de profesare, pe site-ul baroului respectiv, în tabloul avocaţilor activi. Sunt multe fraude cu aşa-zişi avocaţi care iau banii naivilor, deşi ei nu sunt avocaţi sau, mai rău, au fost suspendaţi din profesie şi nu mai au dreptul să practice avocatura.

Pentru Bucureşti, verificarea se face pe site-ul  baroului, la secţiunea tablou avocaţi. https://www.baroul-bucuresti.ro/tablou

Apoi, primul pas este stabilirea unei consultaţii. Îl suni, te prezinţi, spui că ai o problemă de rezolvat în domeniul cutare, îl întrebi dacă activează în acest domeniu şi cât te costă consultaţia.

E bine să te fereşti din start de avocaţii fără sediu sau birou de lucru, care te invită prin baruri, cafenele, mall-uri sau clădiri de tribunal să iei legătura cu ei. Genul acesta de avocaţi lucrează de acasă, ceea ce poate însemna că nu activează prea serios în profesie.

 

Întâlnirea

În general, poţi spune afla destul de multe despre un om şi felul lui de a fi din modul în care se prezintă şi felul în care îşi aranjează biroul. Avocaţii nu fac excepţie de la regulă. În marea lor majoritate, avocaţii caută să “fure ochiul” clientului cu un site bine făcut, ţinute (costume) impecabile, maşină scumpă şi birou amenajat luxos. Pot fi aspecte de imagine care nu reflectă neapărat pregătirea profesională a respectivului, deci nu te lăsa prea impresionat de aceste aspecte exterioare.

La consultaţie este bine să te prezinţi cu actele pe care le deţii şi să explici problema în detaliu, pe cât posibil sistematic.

Mulţi avocaţi preferă în mod intenţionat să folosească un limbaj juridic de specialitate în dialogul cu clientul, în ideea că îl vor impresiona. Dacă nu înţelegi ce îţi spune, nu te teme să pari prost sau neinstruit. În fond, nu e domeniul tău. Deci nu te sfii să ceri lămuriri, detalii sau reformulări în limbajul obişnuit, că doar îl plăteşti pentru asta.

Este un semn bun dacă avocatul respectiv îşi notează detalii sau îţi cere un timp oarecare pentru a verifica anumite aspecte ce ţin de soluţiile aplicabile în speţa ta. Fereşte-te de cei care se reped să te “agaţe” ca şi client, cu promisiuni spectaculoase, deşi tu nu ai apucat să îţi expui complet problema iar el nu a apucat să studieze actele respective.

De asemenea, fereşte-te de avocaţii prea siguri pe ei, care promit sută la sută reuşita. În justiţia din România, un avocat bătrân spunea că “pierzi când nu trebuie şi câştigi când nu te aştepţi”. Deci priveşte cu îngăduinţa cuvenită ezitările avocatului care nu se grăbeşte să îţi dea asigurări de reuşită dar promite că va face tot ce poate.

De asemenea este un semn bun dacă avocatul respectiv ţine o agendă a termenelor de judecată şi înainte de a-ţi accepta cazul o consultă pentru a vedea dacă dosarul tău nu se suprapune cu altele pe care deja le-a contractat. Este un semn de seriozitate şi responsabilitate, o garanţie în avans a faptului că nu îţi dă ţeapă şi te trezeşti la termenul de judecată singur, în timp ce el aleargă pe la alte instanţe, pentru alţi clienţi.

 

Negocierea onorariului.

Este important să te informezi foarte clar care sunt paşii de urmat în rezolvarea problemei tale şi mai ales cât costă fiecare etapă.

Din păcate, foarte mulţi avocaţi evaluează de ce finanţe dispune clientul – unii punându-i chiar întrebări în acest sens, iar apoi avansează un onorariu la limita maximă a capacităţii tale de plată, fără să precizeze ce servicii intră concret în suma respectivă.

De obicei, e bine să nu baţi palma pe loc din momentul consultaţiei, cu excepţia cazului în care eşti presat de timp, ci să mai cauţi şi în altă parte, pentru a avea măcar un termen de comparaţie.

 

Încheierea contractului

În momentul în care închei contractul de asistenţă juridică, e bine să se specifice în el, la obiectul contractului, care sunt activităţile ce vor fi prestate, ce etape procesuale intră în preţ, etc. pentru că alea le va face, iar dacă plăteşti fără să citeşti, rişti să arunci banii pe fereastră.

Apoi, e bine să ştii că poţi opta pentru posibilitatea de a nu permite substituirea de către alţi colegi în cazul unui proces. Adică dacă tu l-ai angajat pe profesorul avocat cutare, dar la termenul de judecată te trezeşti cu asistentul lui că vine să te reprezinte. Şi chestia asta se poate trece în contract. Tot aici poţi stipula cuantumul eventualelor cheltuieli.

Un exemplar al contractului îl primeşti tu, altul rămâne la avocat, în caietul lui de contracte.

La momentul în care plăteşti banii, poţi face plata prin bancă, pe baza facturii emise, sau în numerar, caz în care trebuie să îţi elibereze o chitanţă pentru banii primiţi. E bine să nu accepţi faze de genul “nu am chitanţierul la mine” sau “vă dau chitanţa data viitoare”, pentru că de multe ori, dacă eşti nemulţumit de prestaţia lui şi vrei să reziliezi contractul, nu ai cum să îţi ceri banii înapoi în lipsa chitanţei.

 

Colaborarea propriuzisă

E bine să păstrezi o relaţie apropiată cu avocatul. Fereşte-te de cei care se dau prea ocupaţi, nu răspund la mesaje sau telefoane cu zilele, nu comunică strategia şi actele pe care le redactează. Pentru că tu plăteşti, este bine să verifici ce se depune la instanţă în numele tău, să primeşti pe mail copii ale actelor redactate de avocatul tău, conform principiului “clientul îşi ştie cel mai bine povestea” şi să nu eziţi să aduci completări sau modificări mai ales când sunt erori în prezentarea situaţiei de fapt.

Fereşte-te de avocaţi care fac pe ocupaţii sau intangibilii şi atot-ştiutorii şi care nu acceptă întrebări sau un dialog deschis pe anumite probleme ale cazului tău.

Dacă ai un termen de depunere a anumitor cereri, sună-l cu cel puţin o zi înainte de expirarea termenului, asigură-te că a redactat şi trimis cererea în termen, cere dovada în acest sens.

Dacă ai termen de judecată, cu o dupamiază înainte sună-l să te asiguri că nu a uitat de tine şi va fi prezent acolo.

Pe cât posibil, nu te lăsa în baza avocatului, fii prezent la toate termenele de judecată conform principiului “ochiul stăpânului îngraşă vita”.

Pe cât posibil, încearcă să păstrezi o distanţă rezonabilă faţă de viaţa privată a avocatului, fără familiarisme şi servicii benevole. Sunt mulţi avocaţi care profită în diverse feluri de pe urma clienţilor. Păstrând o relaţie profesională, menţii standardele stabilite.

Asigură-te că ţi-a studiat dosarul/cazul. Nu e rău ca în timpii morţi ce preced asistenţa sau reprezentarea, să porţi discuţii în care să îi reâmprospătezi memoria cu privire la aspectele cheie ale cazului tău, sau să verifici dacă le stăpâneşte.

Mă opresc aici, deşi ar mai fi multe de spus.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *