Mahatma Ghandi spunea că fiecare la locului lui, este bun, util în felul său societăţii. Că gunoierul este la fel de util ca şi avocatul sau preşedintele.

Leibnitz spunea – referindu-se la bunătatea Creatorului, că trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile.

Aşa să fie !?

Eu cred că perspectiva asupra propriului loc în ecosistemul social sau în univers diferă de la individ la individ, în funcţie de gradul de fericire sau suferinţă pe care îl experimentăm, conform principiului enunţat de Murphy, că timpul trece diferit, în funcţie de ce parte a uşii toaletei te afli.

Judecând însă prin raportare la experienţele celorlalte fiinţe din jurul nostru, nu putem să nu remarcăm raritatea poziţiei privilegiate în care ne aflăm atât eu, cât şi “tu, cel care mă citeşti acuma, necunoscut prieten inocent” (vorba lui Topârceanu).

Ce ne caracterizează, ce avem în comun eu şi cu tine, şi ne diferenţiază de restul creaturilor înzestrate cu simţire din acest Univers ?

În primul rând, că ne-am născut oameni. Păi, ce altceva voiai să ne naştem ?! ai putea întreba tu, din adâncurile ignoranţei tale ?!

Spre exemplu, dacă erai evreu, puteai să înalţi rugăciunea talmudică care spune: “Multumesc Dumnezeule ca nu m-ai facut goim (non-evreu), femeie sau sclav.”

Din punct de vedere budhist, te poţi bucura că nu te-ai născut în lumea animalelor, a fantomelor flămânde sau a demonilor.

Din punct de vedere rasial, te poţi bucura că eşti (cel mai probabil) de rasă albă, rasă tot mai minoritară, ce are caracteristici intelectuale creatoare net superioare celorlalte rase.

Dacă nu mă crezi, deschide o enciclopedie a cunoaşterii, sau a marilor descoperiri ştiinţifice, iar apoi fă o vizită în Asia şi vezi cum eşti privit, cu cât jind se uită localnicii la pielea ta albă.

Rasismul nu este o teorie, este o realitate pe care noi, ca albi, suntem învăţaţi să o ingorăm sau suprimăm, din motive de corectitudine politică, însă asta nu schimbă cu nimic realitatea. Nu mă crezi !? Atunci, dacă mergi în orice ţară din Asia, verifică în farmacii care este ponderea vânzărilor de produse de albire a pielii.

Peste toate astea, se adaugă accesul la cultură (hei  ! bucură-te că ştii, să citeşti, tot mai mulţi români nu mai învaţă asta) şi faptul că ai condiţii de trai civilizate (apă şi canalizare, energie electrică şi internet).

Faptul că nu ştim să profităm de ele pentru a ne împlini potenţialul, asta este o altă poveste. Însă exact despre povestea asta vreau să vorbim.

Suntem atât de preocupaţi cu micile nimicuri cotidiene, mâncătoare de timp şi energie, încât uităm cât de privilegiaţi suntem în raport cu ceilalţi, în poziţia noastră actuală.

Şi ratăm şansa unei existenţe pline de oportunităţi deoarece nu şitm să le preţuim la adevărata lor valoare. Pentru că nu avem perspectivă justă asupra rarităţii acestora, în raport cu celelalte fiinţe simţitoare, dar şi cu ceilalţi oameni.

Bun, şi ce să facem cu viaţa noastră ? Cum să profităm la maxim de condiţiile de care beneficiem ?

Aici fiecare trebuie să se obiectiveze, să îşi analizeze înzestrărire individuale, propriul potenţial latent, puterea de devenire.

Pentru a avea o viaţă plină de însemnătate, adică opusul irosirii fără sens a propriei existenţe, ar trebui să înţelegem care ne sunt posibilităţile, ce am putea deveni dacă am depune eforturi într-o anumită direcţie, din cele pe care le putem alege.

Nu mă pot pronunţa cu privire la ceilalţi, dar în ceea ce mă priveşte, am ajuns de mai multă vreme la concluzia că dezvoltarea intelectuală şi spirituală sunt direcţiile în care trebuie să avansez în principal.

Avem acces la atâta cunoaştere, la atâtea esenţe, încât e păcat să ne hrănim cu gunoaie.

În plus, nu ştim cu certitudine dacă, şi când vom mai întâlni o astfel de şansă.

De aceea, e util să privim sub noi, pentru a ne construi voinţa şi determinarea de a ne atinge adevăratul potenţial. Pentru că cine nu merge în sus, o va lua mai devreme sau mai târziu în jos.

Asta voiam să vă spun.

CategoryCauze Naţionale

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer