Crima de la metrou de săptămâna trecută a șocat o țară întreagă. Vezi asta nu doar din discuțiile pe care oamenii le poartă peste tot, cât din modul în care se comportă cei care merg cu metroul.

Majoritatea femeilor tinere stau la distanță de marginea peronului, eventual cu spatele la zid. Nimeni nu mai stă absorbit pe peron, cu ochii în telefon. Toată lumea pândește pe toată lumea. Vigilență maximă !

Ca în orice astfel de situație, care șochează prin tragismul ei, fiecare dintre noi se întreabă dacă nu putea fi el acolo, sau fiica sau soția, în locul acelei sărmane fete, și ce ar face, sau ar fi făcut dacă i se întâmpla lui așa ceva.

Au început să apară și idei de soluții, pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete. Unii au promovat petiții online pentru amplasarea de porți de acces în metrou pe peronul stațiilor, după modelul londonez, sau de obligare a Metrorex de a conduce metrourile în stație cu viteze mai mici, “la limita evitării oricărui pericol”.

Alții dezbat tema nebuniei și cer schimbarea legii sănătății mintale, astfel încât pe viitor persoanele cu tulburări psihice să fie mai atent supravegheate și să nu constituie un pericol pentru cei din jur.

Interesant este că de fiecare dată când se pune lupa atenției opiniei publice pe un astfel de eveniment tragic, așa cum au mai fost și în trecut (vezi Colectiv, HexiFarma, etc.) ies la iveală deficiențele societății: lipsa de reacție, de empatie a noastră a tuturor în astfel de momente, corupția, dezinteresul celor ce trebuiau să ia măsuri (polițiști, medici psihiatri, etc.).

Dincolo de toate astea, reacția publicului arată o frică sănătoasă de moarte a noastră a tuturor, o redeșteptare a angoasei ancestrale a fricii de aneantizare. Chestie pe care ne vom grăbi să o uităm, exersând mental manevre fulger de salvare din fața metroului (în caz de Doamne-ferește !), liniștindu-ne cu gândul că doar n-om fi noi următorii ghinioniști cărora să ni se întâmple o asemenea grozăvie.

Cu acest prilej, nu pot să nu remarc numărul mare de nebuni care umblă liberi pe străzi, făsă să-i bage nimeni în seamă. Începând de la persoane care vorbesc singure, în lumea lor (și nu au căști în urechi și interlocutori ascunși) – și până la cei ce se ceartă în gura mare cu propriile halucinații, străzile Bucureștiului sunt pline de persoane duse cu capul. În marea lor majoritate nebunii zilnici pe care îi întâlnim nu sunt periculoși, nu fac obsesii morbide pe alții, cum a fost situația nefericită de la metrou.

Duritatea vieții de zi cu zi, stresul permanent, egoismul general al societății în care trăim alienează indivizii mai sensibili, îi dezechilibrează și decompensează. Psihiatrii au ajuns să pună sub semnul îndoielii chiar ideea de normalitate în sine, căci trăim într-o societate profund bolnavă, iar boala pornește de la vârf.

Politicienii care ne conduc sunt printre cei mai bolnavi oameni, dacă includem în categoria bolilor psihice obsesia patologică pentru putere și foamea de îmbogățire cu orice preț. Omul obișnuit a mai păstrat o fărâmă de bun simț și ezită când e vorba să își asigure propriul bine pe seama cadavrelor concetățenilor săi. Politicenii noștii au depășit de mult această barieră a cenzurii morale, iar asta îi transformă în creaturi hidoase, monumente de monstruozitate și anormalitate.

Toate lucrurile au o legătură între ele. Dacă cei care ne conduc ar fi mai interesați de binele colectiv decât de al lor personal, nu am mai avea pandemia de hoție care ne distruge ca țară. Legea penală nu este decât un remediu indirect și tardiv, care se dovedește a nu mai fi capabil să vindece de hoție acest popor, începând cu liderii lui.

Avem nevoie de un reviriment moral, de exemple de cinste și corectitudine, care să insufle tuturor, la nivelul întregii societăți, o atitudine onestă în raport cu ceilalți. Doar așa putem schimba ceva. Putem începe cu noi, fără să mai așteptăm să vină cineva care să ne dea acel exemplu. Fiecare dintre noi putem fi un exemplu pentru cei din jur, și astfel putem schimba în bine societatea românească. Iar în final, hoții din politică nu vor mai avea loc într-o astfel de societate schimbată, iar țara se va schimba în bine.

CategoryCauze Naţionale
  1. 16/12/2017

    Poza asta spune tot, ca rumegatoare care au tv si inghit totul pe nemestecate sunt foarte multe.

    Frica indusa prin tv le modeleaza comportamentul, ca refuza sa rationeze si nici nu au ganduri proprii, gandurile le sunt impuse artificial de la distanta.

    Nu conteaza ca persoana care a facut asta a fost prinsa, nu conteaza ca probabilitatea sa se intample iar incidientul este infima, frica de la tv le guverneaza viata.

    Daca ar fi un atac terorist, doamne fereste, oile ar fi de acord nu doar cu ascultarea telefoanelor si traficului internet ca in prezent dar probabil si cu legi asemanatoare patriot act (lege introdusa dupa psihoza 9/11) care prevede arestarea oricui fara dovezi sub suspiciunea de terorism si chiar torturarea daca se considera necesara fara nici o justificare sau repercursiune asupra sistemului.

    Gandirea de turma si psihoza indusa de tv devine foarte periculoasa pentru societate.

  2. 16/12/2017

    Adică carevasăzică lumea așteaptă cu spatele la zid de teamă că vine mesia pe la spate să le dăruiască viața veșnică?! Și heteroriștii trebuie să ia măsuri de sekuritate, nu? Maiales în Bukkurești…

  3. 17/12/2017

    Asta ecce, heteroriștii inferiori sunt la zid deoarece nu știe să umble spate în spate fără să cadă pradă reptilianusului cel viclean. Homo Superior însă evident a evoluat o simetrie superioară, incoruptibilă…

  4. 18/12/2017

    Ca cavalerii templieri care deasemenea știau secretul lui Cristian Homobuci: unu cu unu face 66. De aia mergeau ei liniștiți câte doi pe un cal până când i-a lovit ghinionul și pe ei într-o zi. Ziua când regele frumos și deștept le-a pus ultima întrebucere: Cine umbla singur călare pe măgar și lua cina în taină?

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares