Poveste reală. Un om avea un fast-food. Să-i spunem acestui patron de fast-food, Gicu.

Gicu făcea de toate: de la şaorme la aripioare picante şi garnituri. Livra şi la domiciliu iar afacerea mergea bine. Avea 3 angajaţi: doi băieţi la preparare şi servire şi unul pentru livrări.Gicu încasa la casă.

La fast-food veneau tot felul de oameni, în funcţie de oră: ziua se îngrămădeau la pauza de prânz corporatiştii. Seara şi noaptea, taximetriştii, poliţiştii, curvele şi toată acea faună dubioasă de noapte, care iese de la sală gata de băgat proteină la somac.

Mergeau bine şi comenzile, mai ales pe timp de noapte, când oraşul era liber. Îi ghicea pe băieţii cu iarba după comandă: pe lângă clasica shaorma, cereau şi tiramisu, singurul dulce din meniu.

Băiatu cu livrările mai făcea un ban în plus şi cu iarba. De la un timp, se împrietenise cu clienţii şi livra la cerere iarbă curată, ne-stropită, adusă din Spania de un văr.

Cum spuneam, afacerea mergea bine, toată lumea era mulţumită. Până într-o seară, când un client a cerut o shaorma cu de toate la farfurie. Clientul era un tip îmbrăcat obinuit, sărăcăcios chiar. Vecin din cartier. Băiatul de la servire îi aruncă pe farfurie, alandala, carnea sleită, cartofii şi garnitura de salată, într-un morman greţos, peste care îi zvârli o în lehamite o lipie.

Cumpărătorul privi în tăcere farfuria şi zise:

– Tu aşa mănânci shaorma la farfurie ?!

– Da nene, care e problema ?

– Păi, le puia aşa, alandala ?

– Păi cum vrei, nu tot acolo se duce ?

– Păi atunci mănânco tu pe asta, că eu m-am răzgândit.

Atunci interveni şi Gicu, luând apărarea vânzătorului:

– Da ce-are dom`le farfuria ?

– Păi are, că nu dai de mâncare la porci, aici serveşti oameni – răspunse clientul.

– Dacă nu-ţi convine, mănâncă matale în altă parte, se răsti patronul, arătându-i uşa omului.

Clientul o luă spre ieşire, oţărât. În uşă însă, se întâlni cu unul din poliţiştii de circulaţie din cartier, care-l ştia din vedere. Văzându-l amărât, poliţistul îl întrebă ce-a păţit iar omul nostru îşi povesti necazul.

Fără să spună nimic, poliţistul intră, îşi cumpără meniul şi ieşi la maşină. Şi aşteptă. Întâi plecă băiatul cu livrările. Grăbit, acesta întoarse pe linie continuă. Dar poliţistul era acolo, şi îl lăsă rapid fără abecedar.

Băiatul se întoarse cătrănit la fost-food, şi un alt băiat preluă livrarea. Dar poliţistul era la datorie. Rând pe rând, rămaseră fără carnet în acea seară toţi cei trei angajaţi ai fast-food-ul, plus patronul Gicu.

De atunci înainte, Gicu şi angajaţii săi au învăţat că shaorma se serveşte la farfurie separat de cartofii prăjiţi, garnitură şi lipie, iar clienţii trebuie respectaţi.

 

End of story.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

2 Comments

  1. Nice. Unde-i baiatu ce livreaza iarba ca vreau si eu sa comand o Shaorma cu Tiramisu!

  2. in Pantelimon

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *