Sistemele de propulsie inter-dimensionale cedară unul după altul iar când în final totul se opri, se trezi aruncat în beznă, la marginea unei păduri umede şi întunecoase. Nu ştia în ce an/loc/versiune a Pământului se află, şi dacă civilizaţia existentă în acest loc devenise suficient de avansată tehnologic pentru a-i oferi resursele pentru a se întoarce acasă. Rămase treaz până la ziuă, reflectând la cele necesare repunerii în funcţiune a propulsiei.

Pe lumină, se ascunse la liziera pădurii şi aşteptă. Curând, trecu şi primul localnic. Umanoid, 1,80 înălţime, bărbat. Hainele şi obiectele pe care le avea asupra lui sugerau o civilizaţie primitivă de tip agricol, pre-industrială. Dezamăgitor.

Îşi setă proiectorul holografic pentru a-i creea o aparenţă întunecată, masivă şi impunătoare dar totuşi umanoidă, pentru a descuraja orice potenţial atac iar apoi porni cu pas vioi în direcţia din care apăruse băştinaşul. Ajunse în curând într-o localitate micuţă. La vederea lui, umanoizii se strânseră laolaltă înfricoşaţi, cu femeile şi copii la mijloc, schimbând cuvinte în şoaptă şi arătând spre el. Păstră distanţa şi începu să le scaneze emanaţiile, punând în funcţiune traductorul universal. La nivel emoţional, emanau frică. Limbajul de tip primitiv, exprima temerile sătenilor, care nu prea ştiau cum să reacţioneze în faţa necunoscutului.

Se retrase înapoi în pădure şi începu să îşi analizeze opţiunile. Chiar şi în ipoteza în care reuşea să repare propulsorul inter-dimensional, tot nu avea suficente resurse de energie pentru a-l porni. Şi totuşi, exista o posibilitate. Convertorul cuantic putea obţine cantităţi infime de plasmă neutrinică dacă reuşea să îi furnizeze suficientă radiaţie eterică. Şi brusc, găsi soluţia.

Sătenii se adunară în mijlocul satului în jurul unui foc uriaş, menit să ţină intrusul la distanţă. Ştiau că se află undeva acolo, în pădure, şi se temeau. Bătrânii vorbiră rând pe rând, căutând în memoria lor măcar un eveniment asemănător. Străinul nu păruse agresiv, se mulţumise să păstreze distanţa. Şi totuşi, era ceva ciudat, nepământean îl el, ceva ce îi înfricoşa. Să îl atace ? Să îi trimită daruri să îl îmbuneze ? Consfătuirea se sfârşi fără să se fi luat nici o hotărâre.

Dimineaţa următoare, un ţipăt de femeie sfâşie liniştea. Urmat de un altul, şi apoi tot mai multe. Curând, tot satul răsuna de ţipete şi tânguieli, pradă unei forfote intense. Dispăruseră toţi copii. Evident, nu puteau să ignore coincidenţa dintre dispariţia copiilor şi apariţia străinului. Se înarmară deci cu furci, topoare, cuţite şi seceri şi porniră spre liziera pădurii. Pe măsură ce se apropiară de pădure, auziră ţipetele copiilor, strigătele lor de ajutor. O luară la fugă disperaţi spre sursa strigătelor, iar ceea ce văzură le umplu inimile de groază. Copii pluteau într-un cazan uriaş, puşi la fiert deasupra unui foc imens. Iar străinul mesteca în cazan cu un linguroi imens plescăind din buze satisfăcut.

Fără să mai stea pe gânduri, cu energia disperării, sătenii se aruncară asupra străinului, însă rămaseră blocaţi la nici zece paşi de acesta, incapabili să se apropie, ca şi cum o vrajă îl proteja pe străinul misterios. Străinul le zâmbi sardonic şi gustă din supa pusă la fiert.

Valuri de ură însoţite de urlete neputincioase emanau din rândurile sătenilor incapabili sămai facă vre-un pas. Femeile ţipau, implorau, îşi smulgeau părul din cap, bărbaţii scrâşneau din dinţi, înjurau, încercând să se apropie, să arunce în el cu diferite obiecte.

Străinul privi un mic obiect strălucitor aflat la încheietura mâinii şi dădu din cap mulţumit. Apoi făcu un semn şi bariera invizibilă care îi ţintuise în loc pe săteni dispăru. Ura emanată de săteni vibra în aer ca un curent electric de înaltă tensiune, avându-l ca ţintă pe străin, care o primea cu braţele deschise.

Cu un urlet, aceştia tăbărâră asupra străinului, în timp ce femeile îşi ardeau mâinile, hainele încercând să îşi salveze copii.

Iar în acel moment de maximă tensiune, străinul se făcu nevăzut, într-o flamă albăstruie, cu un pocnet sec.

Şi astfel a apărut povestea căpcăunului.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

1 Comment

  1. Bine dar Căpcăunul, aka Străinul defapt nu a fost executat și chiar îngropat de sălbaticii inferiori, și abia apoi a acumulat suficient juice cuantic să se teleporteze în împărăția lui?!
    S-a găsit evident și un dobitoc mioritic care a auzit povestea necenzurată a bătrânilor și s-a apucat apoi și el să le-o tragă copiilor la kaka crezând că acumulează și el juice SF și va dispare și el ca măgarul în ceață…
    Ar putea însă oare un băștinaș să-i scoată pe ăștia superiori din pepeni făcându-le idolul de kkt? Ar ieși oare ceva juice?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *