Lui Gigel îi plac foarte mult păsările. De mic a fost fascinat de capacitatea acestor creaturi de a se înălţa uşor, aparent fără efort, deasupra tuturor. A auzit că există oameni care pot zbura şi care te pot învăţa să zbori. Aşa s-a născut în Gigel dorinţa de a zbura, de a învăţa să zboare. Cum condiţiile nu i-au fost prielnice pentru a găsi un astfel de om-zburător de la care să înveţe, a încercat să înveţe zborul din cărţi scrise de oameni care i-au cunoscut pe oamenii-păsări şi le-au studiat tehnica.

Tot exersând ce citise în cărţi, Gigel n-a reuşit să zboare. Însă i-a convins pe alţii că deţine suficiente cunoştiinţe despre arta zborului şi că ar putea să îi înveţe să se înalţe de la sol. Ba chiar erau unii elevi de-ai lui mai entuziaşti care afirmau în gura mare că îl zăriseră pentru o clipă pe Gigel cu coada ochiului, cum plutea la un milimetru de pământ. Iar Gigel nu-i contrazicea, pentru a nu le diminua credinţa în faptul că toţi oamenii pot zbura, dacă muncesc suficient de mult pentru asta. Îşi impulsiona cu energie triplă elevii cu tot felul de lozinci motivaţionale de genul “când elevul devine suficient de naiv, escrocul apare“, sau “valoarea zburătorului nu se cunoaşte după zbor, ci după mărimea găinaţului pe care îl face.” Neputând zbura efectiv, Gigel le exemplifica elevilor “starea de zbor” îndemnându-i să îşi imagineze cu ochii închişi cum ar fi să zboare, promiţându-le că astfel vor reuşi într-o bună zi să se ridice efectiv de la sol.

Gigel organiza şi tabere de zburat, în care elevii lui Gigel ţineau cursanţilor conferinţe interminabile despre creşterea şi îngrijirea penelor sau cele mai iscusite metode de flexare a aripilor, precum şi noi şi noi lecţii gen”cum să iei virajul în zbor”, “planarea la altitudine” sau “zece reguli fundamentale ale aterizării perfecte”.

Între timp, condiţiile lui Gigel s-au îmbunătăţit. Acum putea să meargă să caute oamenii păsări, să înveţe direct de la ei arta zborului însă între timp apăruseră alte obstacole. Elevii lui, care credeau că el este deja un expert al zborului, deşi nu-l văsuseră niciodată ridicându-se de la sol, ar fi fost dezamăgiţi şi l-ar fi părăsit dacă l-ar fi văzut că se duce să înveţe la rândul lui de la alţii.

Aşa că Gigel continua să vorbească despre beneficiile zborului, despre cât de liberi se simt cei ce se ridică în aer şi cât de speciali sunt cei care zboară. Desigur, când vre-un discipol dezamăgit îl întreba de ce nu a reuşit să zboare pe baza poveţelor date de Gigel, acesta răspundea că respectivul este de vină pentru că nu a perseverat suficient în tehnicile de zbor predate de el. Anii trecuseră şi nici unul din elevii lui Gigel nu reuşise să se înalţe de la sol. Gigel îmbătrânise şi se îngrăşase iar acum elevii lui deveniţi la rândul lor profesori de zbor, îi învăţau pe alţii despre arta zborului deşi nu reuşiseră nici ei asta.

Într-o zi însă, se răspândi vorba că în oraş venise un om care zbura. Respectivul nu vorbea prea mult despre asta, pur şi simplu se înălţa în aer. Elevii lui Gigel se repeziră să vadă minunea dar Gigel începu să îl ponegrească pe respectivul zburător: cum că nu era un zbor autentic, deoarece aţipea în timpul lui. Sau că respectivul chiar dacă zbura, nu zbura corect, căci nu credea în existenţa Zburătorului Suprem.

Însă Gigel îşi trimise în secret apropiaţii să îl spioneze pe omul-pasăre. Primea rapoarte amănunţite despre obiceiurile acestuia, despre cum vorbea sau se mişca şi încerca să înţeleagă unde era greşeala, ce anume îi lipsise, ce nu putuse învăţa din cărţi pentru a reuşi să se înalţe şi el.

Omul-pasăre era deja faimos pentru zborul său graţios, aşa că se strânseseră în jurul lui o mulţime de admiratori dornici să înveţe de la el arta zborului. Iar respectivul se oferi mărinimos să îi înveţe. Gratuit, spre deosebire de Gigel, care încasa bani buni pentru lecţiile sale.

Gigel îşi plasă doi elevi în primele rânduri ale clasei omului pasăre şi începu să îi studieze în secret metoda pe care acesta o preda elevilor săi. Descoperi rapid că tot ce învăţase din cărţi erau doar aspecte exterioare, observate de cei ce priviseră oamenii păsări şi nu metodele pe care oamenii păsări le aplicau pentru a zbura.

Uşor uşor, lecţiile omului pasăre începură să dea roade, spre surpriza şi invidia lui Gigel. Elevilor omului pasăre începuseră să le crească aripile, iar unii chiar reuşeau să rămână în aer, planând pentru câteva clipe.

Disperat, Gigel îşi redenumi cursul de zbor după denumirea cursului omului-pasăre, în speranţa că predând cunoştiinţele furate de la omul pasăre prin spionii săi, va reuşi să aibă şi el măcar un elev cu câteva pene, dacă nu cu aripi.

Însă timpul trecea iar elevii lui Gigel nu progresau nici de data aceasta, spre disperarea lui Gigel care îi făcea cu ou şi cu oţet, acuzându-i că sunt leneşi, larvari şi fără chef de zbor.

Într-un final, ne-mai-suportând toată situaţia, Gigel se duse în secret pentru a-l întâlni personal pe omul pasăre. Când îl întâlni, acesta plutea liniştit, natural, fără nici un efort. Surpinzător, nici măcar nu se vedeau vre-o urmă de pene sau aripi, ceea ce pe Gigel îl bulversă şi mai tare.

– care este secretul zborului tău ? – intră direct la subiect Gigel

– am învăţat secretele zborului de la maestrul meu, care la rândul lui putea să zboare – răspunse omul pasăre.

– Şi care era secretul zborului maestrului tău ? insistă Gigel.

– Maestrul meu a primit la rândul său secretul zborului de la profesorul său, care la rândul său putea să zboare – răspunse zâmbind omul-pasăre

– Bine bine, am înţeles faza asta. Însă nu mi-ai răspuns la întrebare. CARE E SECRETUL LOR ŞI AL TĂU ? Cum zbori ?!

– Iar eu ţi-am răspuns. NU POŢI ÎNVĂŢA CU ADEVĂRAT ZBORUL DECÂT DE LA CINEVA CARE ŞTIE ŞI POATE SĂ ÎŢI ARATE PRIN PROPRIUL EXEMPLU CUM SE ZBOARĂ. Restul sunt vorbe.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

5 Comments

  1. Zise o râmă.

  2. Lui Gigel ii plac pasarile fara pene si chiar fara puf.E greu sa zbori asa.Gigel e specializat pe transmisia invataturii zborului, nu s-a preocupat niciodata sa invete pe cineva sa zboare.Au fost unii care s-au straduit sa zboare, dar Gigel a venit de fiecare data cu o noua tehnica de zbor care trebuia invatata.La scoala lui Gigel nu inveti sa zbori ,in schimb inveti multe tehnici si procedee de zbor.Care nu se termina niciodata.Cum ar fi ca toti sa zboare intr-o buna zi, ce ar mai face Gigel atunci?El nu s-a laudat niciodata: iata am zece elevi care zboara.In schimb a afirmat ca a numarat fulgii tuturor pasarelelor din ograda, deci asta era mai important.Oricarui zburator, care a reusit sa mai invete macar un om sa zboare, Gigel i-a gasit cusururi.Zburatori marunti, cu misiuni marunte.Gigel prefera in special pasaroii obedienti, daca se poate sa fie urati si prosti.Pe astia ii promoveaza.Astfel elimina contrastele si are si liniste.Oricum, domeniul lui e unul foarte relativ si alunecos.Iti poate spune oricand ca nu ai nivelul .

  3. Nu. Râme care se visează vulturi sunteţi voi, “larvarii” eterni de la MISA. Noi ne-am recăpătat statutul de oameni. Oneşti cu noi înşine şi cu ceilalţi.

  4. Iata ce spunea Krishnamurti despre organizatiile spirituale

    http://www.katinkahesselink.net/kr/star.htm

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *