– Ai o ţigare ?

Străinul scoase cu o smucitură una din pachet şi i-o oferi.

– Da un foc ai ?

Bricheta scrâşni câteva scântei şi se aprinse dintr-a 3-a încercare iar la flacăra ei străinul reuşi să vadă nasul şi ochii respectivului, înainte ca fumul ţigării aprinse să îi întunece vederea. Erau ochi lucioşi, vicleni, poziţionaţi parcă prea apropiat, deasupra unui nas mare şi roşu, cu iz porcin. Ceea ce văzuse îl duse cu gândul la tablourile maeştrilor Renaşterii, în care erau portretizate personaje onirice, duhuri apărând din întuneric, în lumina unui opaiţ sau făclii.

Fumătorul trase fumul adânc în piept, cu un oftat de satisfacţie, iar apoi îi mulţumi. Continuară să meargă agale, umăr lângă umăr, pe străduţa întunecată. Fumătorul nu se grăbea să îl părăsească, dornic parcă să împărtăşească cu străinul, în tăcerea nopţii, savoarea ţigării primite.

– De unde venim, cine suntem şi încotro ne ducem ? – întrebă cu voce gravă, impersonală, fumătorul – de parcă adresase întrebarea Universului întunecat, aşteptând de undeva un răspuns.

Suprins de întrebare şi de modul în care fusese pusă, Străinul încercă să bâiguie un răspuns, însă fumătorul îl întrerupse:

– Nu te întrebam pe dumneata, în mod special, ci adresam întrebarea mie, Lumii, Vieţii în general. Ţigarea în liniştea asta mă predispune la filozofie.

– Şi care e răspunsul !? – o încercă prudent, Străinul

Ţigara luci în întuneric urmată de un moment de linişte iar apoi de o expiraţie lungă ca un suspin, iar apoi răspunsul veni:

– Ca să putem răspunde celor Trei Întrebări Fundamentale, trebuie să găsim răspunsul potrivit la întrebarea: Ce este Viaţa.

– Şi ce este Viaţa ?! – întrebă Străinul, deja interesat.

– Viaţa este Existenţă. A fi, înseamnă a fi viu.

– Cum adică, şi ceea ce nu e viu nu există ? O piatră, spre exemplu ? Sau un atom de hidrogen ? – îl provocă Străinul.

– Cine spune că lucrurile nu sunt la fel de vii ca şi noi ? Criteriul nostru de selecţie este Conştienţa de Sine însă îl aplicăm doar la oameni şi unele animale. Apoi spunem că un animal sau o plantă sunt vii, dar nu şi o piatră sau o bucată de lemn, pentru că animalele şi plantele au un anumit grad de reactivitate la mediu. Aparenţa ne spune că piatra sau lemnul nu sunt vii deoarece nu fac nimic, sunt aparent inerte, amorfe, nu se mişcă. Experienţa ne spune însă că totul se transformă sub influenţa timpului, a condiţiilor de mediu. Deci criteriul nostru este subiectiv şi în esenţă greşit. Tot ce există este viu. Chiar şi inexistenţa este vie, pentru că atunci când o definim, ea prinde viaţă în imaginaţia noastră.

– Şi atunci cum rămâne cu răspunsul la cele 3 întrebări ? insistă Străinul, vădit interesat.

– Răspunsul este diferit în funcţie de percepţia fiecăruia asupra vieţii: pentru cei care văd Viaţa ca o luptă, răspunsul este că venim de jos pentru a urca deasupra a ceea ce luptăm, ne străduim să fim mai mult decât suntem iar în final ne ducem de unde am venit, dedesubtul a ceea ce am luptat. Pentru astfel de fiinţe viaţa este luptă apoteotică, cu momente de glorie şi decădere inevitabilă.

Uimit, Străinul mai străbătu câţiva paşi în tăcere, străduindu-se să pătrundă înţelesul spuselor fumătorului. Însă, pe neaştetate, acesta continuă:

– pentru cei care văd viaţa ca pe o anomalie a Universului, o întâmplare izvorâtă din entropia oarbă a Naturii, chiar şi cele trei întrebări sunt lipsite de sens, precum formele aleatorii create pentru o clipă de cioburile unui caleidoscop. Pentru ei, viaţa este preţioasă deoarece este unică şi irepetabilă. E şi asta o perspectivă, nu-i aşa ? – întrebă cu un rânjet viclean fumătorul

– Dar pentru cei cu Credinţă ? întrebvă Străinul

– A crede fără dovezi este doar dovada unei imense naivităţi. Credinţa este terenul ferm pe care îşi fundamentează convingerile cel ce a cercetat şi a aflat. Credinţa nu este niciodată în opoziţie cu Cunoaşterea, ci ea doar pacifică şi asigură împotriva îndoielilor terenul deja cucerit prin Cunoaştere. Pentru cel ce caută şi găseşte, Viaţa este un infinit de posibilităţi care în final duc toate la un Unic răspuns.

– Dar care este răspunsul tău propriu ? Ce este Viaţa pentru tine ?

– Pentru mine viaţa este acum gustul acestei ţigări. – răspunse fumătorul

– Şi totuşi, cine eşti ? ricană Străinul

La auzul întrebării, fumătorul râse înveselit, iar râsetul i se termină într-un tuşit găunos, tabagic. Ajunseseră aproape de capătul străzii sub un felinar anemic. Şi în timp ce Străinul îl căuta cu privirea pe străinul care dispăruse cu un ultim nor de fum de ţigară, auzi de nicăieri răspunsul:

– Eu sunt Întrebarea.

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares