În urmă cu un an de zile participam la înmormântarea unei rude prin alianţă, la cimitirul Bellu catolic. Atmosferă sobră, o capelă frustă, lipsită de căldura iconografiei ortodoxe. Sosit printre primii, mă aşez pe o bancă lângă intrarea în cimitir, ademenind la mângâiat bătrânul câine al casei. Şi cum stăteam aşa, bucurându-mă de linişte şi de soare, văd cum din biserica Sfânta Tereza, pe care o admiram de la depărtare iese un preot tânăr, însoţit de unul dintre mai vechii mei colegi de facultate. Bucuros de reântâlnire, îl salut, ne strângem mâinile emoţionaţi şi mă prezintă preotului. Apoi depănăm câteva minute amintiri, portrete de colegi comuni şi derulăm pe repede-înainte firul epic al vieţii familiale: şi el e căsătorit, şi are copii ca şi mine.

Ajungem la motivul prezenţei mele acolo şi le explic ce şi cum. Deoarece mai aşteptau pe cineva cu o maşină, discuţia se adânceşte şi o ia în noi direcţii. Îl întreb pe preot cum se face că n-am auzit clopotul bisericii la final de slujbă, la care el îmi răspunde că au avut nişte reparaţii la clopotniţă, iar când au vrut să re-monteze clopotul, n-au mai primit autorizaţie deoarece un locatar din blocul de peste linia de tramvai s-a plâns că îl deranjează zgomotul. Şi aşa stau ei cu clopotul în curte de ceva vreme, iar slujbele se fac pe tăcute, pentru a nu deranja pacea şi liniştea bucureştenilor din vecinătate, aflaţi încă în viaţă.

Şi în acel moment mi-am amintit de cele 6 clopote ale Catedralei Mântuirii Neamului, dintre care cel mare, de 25 de tone, va fi amplasat în clopotniţa situată la înălţimea de 70 de metri, de unde va fi auzit pe o rază de 30 de kilometri în jur !

Şi-atunci am realizat că suntem un popor de Mitici cu ureche muzicală, care nu suportăm decât prea-sfintele sunete de clopot ortodoxe, chit că şi astea au fost turnate tot în ţări catolice.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares