Tantra yoga are deja o tristă faimă in occident, fiind sinonimă cu sexul spiritual, în conștiința publicului.
Primii occidentali care au intrat în contact cu învățătura tantrică hindusă au fost învățații, care studiau limba și cultura indiană. Au fost indianiști reputați care au încercat să traducă fidel scripturile tantrice, respectând înțelesul lor ezoteric.
Totuși, limbajul tantric nu tine doar de cutumele unui popor, ci și de o anumită cunoaștere a tradiției respective, a simbolismului folosit în cultura respectivă, fapt ce a dus la inevitabile inexactități și erori în traduceri.
Multe texte traduse mot-a-mot au dat naștere mai târziu unor erori grave de înțelegere a căii tantrice, fapt ce a dat naștere unor conduite și practici aberante, distructive pentru practicanți.
Neo-tantra este acea formă occidentalizată de tantra yoga, ce nu are de cele mai multe ori rădăcini (prin linia de maeștri) cu o anume tradiție tantrică (indiană sau tibetană).
Fără informațiile esențiale ce se predau doar sub formă de instrucțiuni orale “de la gură la ureche” fiecărui discipol in particular, de către un maestru continuator al unei linii neîntrerupte de maeștri, lipsește esențialul și astfel țelul este ratat in realizarea lui de către practicanți respectivei căi.
Însă principala problemă a occidentalului nu este neînțelegerea textului în sine, ci lipsa unei atitudini corecte față de învățătură, învățător și practica propriu-zisă.
Spre deosebire de tibetan sau indian, occidentalul datorită minții sale de tip preponderent rational și analitic, împarte învățăturile, învățătorii și practica pe categorii, le acordă grade de apreciere și încredere după criterii de superioritate subiective.
Asta face ca elevii să își aleagă învățătorii, elevii să aleagă ce anume vor să practice și ce anume rezultate vor să obțină.
Procedând astfel, ne-dând importanța cuvenită unor practici considerare depășite sau ne-necesare, deși unele dintre ele (cum ar fi practicile preliminarii ngondro în budhismul vajrayana) trebuiau repetate de 100.000 de ori, occidentalii care aleg să ignore aceste cărămizi ale edificiului spiritual, se trezesc la momentul în care în urma practicilor de tip “superior” (în viziunea lor) trebuiau să aibă realizări, rezultate, acestea nu apar, sau sunt doar palide surogate ale rezultatelor obținute tradițional, cu urmarea întregii “rețete”.
Ca să înțelegeți concret la ce mă refer, este greșit să ignori spre exemplu – practica generării in Ydam, pe motiv că trebuie să ai puterea perfectă de vizualizare și focalizare a minții, dar noi suntem mai deștepți și trecem peste asta la “metoda supremă” ce conduce la Realizare.
Vă voi împărtăși un secret: generarea (personificarea) în ipostaza unei zeități tantrice realizează în practicantul doi de identificare cu natura ultimă a acelei zeități, iar atributele particulare ale descrierii fizice, figurative ale a zeității, sunt de fapt simboluri, atribute ale naturii Realității Ultime.
Plasat în esență acestor simboluri, este ușor apoi de translatat în această Natură Supremă și mai ales, de înțeles și integrat.
Însă cel mai important element este Învățătorul. Dacă acesta nu provine din tradiția neîntreruptă, dacă nu are binecuvântarea maestrului său de a transmite mai departe învățătura, totul este în zadar, oricât de bine și de corect ar fi înțeleasă și practicată învățătura.
Căci dacă discipolul este precum un vas, maestrul este precum un izvor, iar realizarea precum apa.
Nu învățătura, ci realizarea acesteia este apa cu care trebuie umplut discipolul. Iar realizarea nu o poate transmite decât maestrul, prin intermediul învățăturii.
De aceea, maeștri auto-proclamați nu pot transmite decât confuzia unor învățături a căror realizare nu au obținut-o nici ei cu adevărat, la rândul lor. Și atunci, de unde să de-a, dacă nici ei nu au ? Simpla repetiție că papagalii a învățăturilor, punerea în practică a unor exerciții incomplete, fără a cunoaște elementele de tradiție orală, nu duce la capătul căii, la realizarea completă a Naturii Minții. Ba unii asemenea auto-intitulați guru fac pe modeștii, dând dovadă de maximă ipocrizie, ne-lăsând discipolii să li se adreseze ca unor maeștri, dar pretinzând să fie tratați și mai ales, ascultați și urmați ca niște autentici maeștri.
Cine a avut ochi să citească și minte să o folosească, să ia aminte.
Viața trece, timpul zboară ca un vis și este păcat să treacă în zadar, ratând (oare pentru a cita oară ?!) șansa Realizării.

 

 

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer