Președintele american Donald Trump făcea în campania electorală din primul său mandat, “promisiuni ferme” atât organizațiilor evreiești americane cât și premierului israelian Benjamin Netaniahu, că dacă va avea parte de susținerea mașinăriei de propagandă evreiești in alegeri, va rezlova “odată pentru totdeauna” situația tensionată din Orientul mijlociu, adică va ataca Iranul.
În optica analiștilor americani, preluată de la israelieni, principalul “obstacol” în calea păcii în Orientul mijlociu a rămas Iranul, ultimul membru al clubului țărilor islamice șiite ce a rezistat până în prezent agresiunilor SUA.
Iranul este inamicul tradițional zonal atât al Arabiei saudite, țară islamică sunnită, cât și al Israelului, fiind acuzat că susține economic, politic și militar Libia, Siria, Palestina, Libanul și Yemenul – toate victimele ale agresiunilor alianței militare americano-saudite-israeliene.
În aceste condiții, Donald Trump a pregătit terenul unui conflict militar deschis cu Iranul, pentru a-și ține promisiunea de a “rezolva odată pentru totdeauna problema iraniană” .
– a solicitat țărilor membre NATO creșterea contribuției financiare la alianță
– a slăbit economic Iranul prin măsuri de izolare economică fără precedent, având drept rezultat sărăcirea populației iraniene și slăbirea forței de apărare a țării prin revolte populare împotriva regimului ayatolahului Khameini.
– a dislocat militarii americani din Siria, pregătindu-i pentru ofensiva din Iran
– și-a asigurat neutralitatea de moment a Chinei, prin reluarea relațiilor comerciale cu China și revenirea Huawei pe piața telecomunicațiilor.
– a lansat provocări repetate Iranului (conflictele maritime din strâmtoarea Ormuz) în speranța că Iranul va face un gest necugetat ce va coaliza forțele NATO împotriva sa, după modelul războiului din Irak.
Cu toate acestea, până la acest moment, Iranul a reușit să evite conflictul militar cu SUA.

În aceste condiții, “partenerii” israelieni ai președintelui american i-au reproșat că nu și-a ținut promisiunea de a “rezolva” problema iraniană și i-au dat un termen limită scurt (până la alegerile prezidențiale) să atace Iranul, sub amenințarea că în cazul în care nu o va face, nu va mai beneficia de susținerea mașinăriei mediatice evreiești pentru un nou mandat de președinte.
Acesta este motivul pentru care Donald Trump s-a opus constant acordului european cu Iranul privind oprirea operațiunilor de îmbogățire a uraniului, afirmând că “nu crede” în soluția diplomatică, deoarece nu asta promisese Israelului.
Administrația prezidențială americană nu a arătat nici un interes pentru implementarea unor reforme democratice în Iran, nu a avut nici o reacție în fața abuzurilor regimului religios din Iran (în urmă cu două luni, când prețul carburanților a fost dublat peste noapte în Iran, au avut loc proteste în toată țara, armata ucigând peste 1500 de protestatari, în marea lor majoritate tineri iranieni), demonstrând încă o dată că nu este interesată de binele poporului iranian, ci de distrugerea amenințării reprezentate de Iran pentru Israel și Arabia Saudită.
Situația lui Trump devenise una disperată, deoarece a fost amenințat că dacă nu va declanșa atacul împotriva Iranului, procedura de judecată declanșată împotriva sa în Senatul american nu va fi oprită, și va fi demis fără a mai avea șansa să candideze pentru un nou mandat de președinte SUA.
Încolțit, Donald Trump nu a avut de ales și a lansat o ultimă provocare Iranului, atacând și omorând unul dintre cei mai importanți lideri militari ai acestuia, sperând că va putea declanșa operațiunile de invazie la sol în perioada propice (februarie-aprilie) din punct de vedere climatic.
Rămâne de văzut dacă președintele american va reuși să atragă alături de el în campania militară împotriva Iranului țările membre NATO și dacă susținătorii tradiționali ai Iranului (Turcia, Rusia, Japonia și China), care au interese economice directe în relațiile cu Iranul vor tempera atacul disperat al liderului de la Casa Albă, ce se dovedește dispus să calce pe cadavre pentru a-și asigura un nou mandat de președinte.

CategoryCauze Naţionale

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer