Feed on
Posts
Comments
Cu linkuri către articolele la care am făcut referire în filmare:

https://www.davidwolfe.com/vaccine-study-censored/

http://www.activenews.ro/externe/Mai-vreti-vaccinare-obligatorie-Procuratura-din-Torino-ancheteaza-%E2%80%9Esubstante-suspecte-din-vaccinul-haxavalent-143320#.WRwpK284TZE.facebook

Vaccinul anti-rotavirus, produs de Glaxo, a fost scos din uz Ăźn SUA, deoarece este contaminat cu un virus porcin

http://www.apologeticum.ro/2009/09/vaccinul-si-gripa-porcina-analiza-unui-doctor-specialist/
loading...

Lăsați copii…

Se simțiră înainte să se vadă. El purta un costum elegant, modern, cadrilat, cu vestă și cravată asortată, în timp ce ea avea un ten măsliniu și purta un tricou aruncat șui, ce lăsa să i se vadă un umăr dezgolit, și o pereche de jeanși prespălați, rupți. Un singur lucru făcea notă discordantă: la încheietura mâinii ea purta legat un mic măgăruș de lemn, negru și lucios de atâta folosință.

Amândoi treceau în revistă tarabele cu vechituri din târgul sărăcăcios de la marginea orașului, unde sărmanii vindeau ce mai aveau prin casă, sau ce furau.

Ochii lui se opriră asupra unei păpuși din cârpă, uzate și murdare. Ea în schimb, sorbea din ochi un set de trenulețe electrice.

El cumpără păpușa pe mai nimic, în timp ce ea se târgui abitir pentru setul de trenulețe. Părăsiră târgul în același timp, umăr lângă umăr. Aruncându-i o privire piezișă, el o întrebă:

– câți ?

– 140. Tu ?

– 125.

El întoarse capul către ea, o studie câteva clipe și fluieră admirativ. Apoi spuse:

– te-ai descurcat bine ! N-aș fi spus…

– Nici tu nu arăti prea rău, răspunse ea cochet.

– Mi-ar face plăcere să îți prezint colecția mea, se lansă el.

– Desigur, de ce nu, răspunse ea.

Însă când privirile li se întcrucișară, el îi citi în ochi adevărata ei vârstă, în licărirea lor stinsă, venită din abisul vremurilor, și se cutremură. Era mult mai bătrână decât declarase, avea probabil peste 200 de ani. Dar ca orice femeie, mințise din reflex, când fusese întrebată de vârstă.

Șovăi o clipă, eir ea îl simți instantaneu și se foi jenată:

– O lăsăm pe altă dată, dacă vrei. Avem timp berechet, ricană ea, cu răsuflata glumă a colecționarilor.

– Nu se știe niciodată, răspunse el cu străvechea parolă. Mai bine acum, nu știm ce va fi mâine.

Ea încuviință tăcută și îl urmă. Pe drum, conversară lejer iar el află că ea nu era de prin partea locului. O chema Magdalena, dar îi ceru să îi spună Magda. Ajunseră acasă la el. Locuia într-o vilă înconjurată de un gard de zidărie, îmbrăcat în iederă cățărătoare, ce ascundea privirilor indiscrete proprietatea, fără a ieși însă prea mult în evidență. Era o locuință bună, dar știa că nu trebuie să se atașeze prea mult de ea. Mai putea rămâne acolo doar maxim 10-15 ani până când vecinii urmau să devină suspicioși cu privire la acel proprietar taciturn, care nu îmbătrânea, și să înceapă să își pună întrebări.

Deschise portița mică încadrată în zid și o invită înauntru. De la intrare, un mic căluț de lemn îi întâmpină de pe verandă. El mângâie căluțul și închise ochii, inspirând adânc. Ea făcu același lucru și fu scuturată de un frison.

– Este al tău !? – se minună ea

El zâmbi și învuciință tăcut.

Apoi intrară în livingul mare și întunecos. Pe policioare, era așezate tot fel de obiecte și jucării vechi, a căror radianță tăcută umplea în mod plăcut camera. În colț, trona o minge veche din cauciuc, tocită de atâta folosință. În ea simți pasiunea și energia celor doi frați care o folosiseră ani de zile și pentru care constituise multă vreme bunul lor cel mai de preț.

Pe un postament, se afla un ursuleț din pluș, descusut tot și fără un ochi. Atingându-l, se cutremură. Aparținuse unui copil sărac, care nu avusese o altă jucărie toată copilăria lui. Ursulețul strălucea în semiântuneric, încărcat de emoțiile, visele, afecțiunea și poveștile țesute în jurul său de micul său stăpân.

El o împiedică cu un gest blând, dar ferm, să atingă jucăria, iar ea se opri. Pentru el, era o resursă prea valoroasă pentru a o împărți.

Apoi el se îndreptă către un colț al camerei și scoțând din pungă păpușa recent cumpărată, o așeză cu atenție pe un suport de perete, alături de alte jucării. Mângâie apoi încetișor păpușa și se delectă cu puritatea și candoarea energiei degajate de jucărie. O avusese o fetiță veselă, plină de imaginație, care fusese atașată puternic de mica ei prietenă.

Scoase un ibric vechi de cafea, miniatural, și un set de pahare cât un degetar. Le umplu serios cu cafeaua pregătită în cafetieră, și o invită cu un gest, la măsuța veche, de copii. Magda se așeză ceremonios pe locul strâmt și incomod, ridică ușor ceșcuța și sorbi transfigurată din picătura de cafea pe care o conținea.

– Pur și simplu delicios, exclamă ea !

– Nu-i așa ?! răspunse el. Am cumpărat măsuța și setul de cafea de la o grădiniță ce se desființa. Sunt impregnate de esențele a generații întregi de copii.

– Minunat, plescăi ea, satisfăcută. Din păcate, obiectele de genul acesta se găsesc tot mai greu, spuse cu o umbră de regret.

El încuviință tăcut și un nor de melancolie și tristețe le umbri pentru câteva clipe, chipurile. Apoi, el umplu din nou ceșcuțele și ritualul cafelei continuă, netulburat.

Ea admiră în tăcere stângăcia cu care el ținea de toarta minusculă ceșcuța, în timp ce el se minuna de grația cu care ea ridica degetul cel mic în momentul în care sorbea cafeaua. Amândoi jucau cu grație rolurile de copii, absorbind cu ușurință efluviile îmbătătoare de copilărie și tinerețe impregnate în setul de bucătărie.

Însă știau amândoi că lumea se schimbă iar treaba asta le afecta mica lor comunitate. Copii nu se mai jucau, sau cel puțin nu cu obiecte fizice. Iar când se jucau, nu se mai atașau atât de puternic emoțional de jucăriile lor. Abundența de obiecte, bunăstarea părinților erau invers proporționale cu intensitatea cu care copii încărcau jucăriile. Un copil cu jucării multe devenea insensibil la unicitatea jucăriei și sfârșea prin a le trata pe toate cu indiferență. Tocmai de aceea, cei de soiul lor căutau obiectele de putere în suburbii, în carterele sărace de la periferie, unde jucăriile mai aveau încă putere.

O jucărie avea putere regeneratoare doar atâta timp cât proprietarul ei trăia. Odată ajunsă pe mâna unui Colecționar, acesta îi extrăgea puterea cu care, o încărcase copilul căreia îi aparținuse.

Dacă oamenii ar fi știut ce se întâmplă cu jucăriile lor și ar fi realizat cât de importante sunt, le-ar fi păstrat încuiate sub lacăt, doar pentru ei. Însă ei, ignoranți, le abandonau, le aruncau, pe uitau odată cu vârsta, fără să aibă habar că au încătușat în ele, precum în niște baterii, comori de copilărie, tinerețe și mai ales, TIMP.

Un Colecționar versat putea folosi o jucărie sau un obiect ce aparținuse unui copil, pentru a da timpul înapoi, a întineri. Cei mai mulți, reușeau să își păstreze nealterată de timp frumusețea și vârsta pe care o aveau deja, sau măcar să încetinească semnificativ îmbătrânirea.

Desigur, era nevoie de mult antrenament și de multe astfel de obiecte. Cei mai mulți Colecționari trăiau izolați de societate, doare între obiectele lor de putere, hrănindu-se permanent cu energia lor, pentru a se păstra tineri. Ieșeau rareori din refugiile lor și doar pentru a căuta noi și noi comori de tinerețe.

Printr-un gen de empatie psihometrică, Colecționarii erau capabili să retrăiască aievea momente din copilăria posesorilor acelor jucării, branșându-se astfel la energia încătușată în ele, hrănindu-se cu ea, alimentându-și propria sursă de tinerețe, păstrând-o puternică.

Întoarcerea în copilărie, retrăirea momentului începutului era secretul tinereții lor aproape veșnice.  Trăiau mereu și mereu, pe nesfârșite game și variațiuni, poveștile, visele, jocurile copiilor de altă dată, iar trupul se supunea spiritului, materia redevenea tânără.

E drept că puțini foloseau timpul câștigat, și pentru altceva decât a supraviețui Eternității. Majoritatea se lăsau devorați de pasiunea de a colecționa, de a cîăuta și savura noi și noi obiecte. Puțini erau cei ce urmăreau și altceva.

Magda îi povesti că încă din timpul primei ei vieți (se socotea prima viață, existența obișnuită, dusă până la prima schimbare de identitate, când trebuia să fugi sau să îți înscenezi moartea pentru a nu ridica suspiciuni celor din jur) fusese pasionată de ocultism și spiritualitate. De altfel, așa își descoperise abilitatea de a rămâne tânără cu ajutorul jucăriilor. Pentru că avusese timp, acumulase o grămadă de cunoștințe în domeniul spiritualității și avea multe de povestit, fiind o companie plăcută, cu ușoare accente de înfăcărare când vorbea despre subiectul ce o pasiona.

El o întrebă despre mica statuetă din lemn pe care o purta legată la mână.

– Măgărușul acesta ? răspunsea ea, mângâindu-l visătoare. A aparținut unui copil foarte special, care a schimbat fața lumii și soarta multor oameni. De la el am primit darul vieții veșnice.

Însă apoi schimbă vorba și îl întrebă despre el, cum începuse. La el, totul începuse de la pasiunea din copilărie, filatelia. Descoperise că se trezește mult mai odihnit dacă doarme în pat cu clasorul lui de timbre vechi. De acolo nu fusese decât un pas până la marea revelație ce îi schimbase viața. Descoperise că este capabil să “citească” doar printr-o simplă atingere istoria unui obiect vechi. La început crezuse că e vorba doar de imaginația lui debordantă, care îi zugrăvea în fața ochilor minții povești de un patetism morbid. Apoi însă aflase că unele povești se petrecuseră în realitate, fapt care îl șocase la început și îi produsese oarecari neplăceri. Căci oamenii apucaseră să afle și îl deranjau cu tot felul de obiecte, rugându-l să povestească istoria acestora.

Îl salvase la timp un unchi, o rudă îndepărtată a mamei, care îi înscenase moartea și îl educase mai departe, corespunzător.

Seara se termină agreabil, iar el o conduse la taxi. Ea îl sărută pe obraz, dar el o reținu pentru o clipă de mâni și o întrebă:

– Acum serios. Care este vârsta ta reală ?

Ea zâmbi misterios, fluturându-și genele lungi, apoi rosti o frază într-o limbă necunoscută, melodioasă, și plecă.

Surprins, el se întoarse în vilă. Cuvintele ei îi răsunau în minte, ca niște acorduri muzicale stranii. Și le notă repede, să nu le uite, iar aopi, deși era târziu, își sună un bătrân prieten lingvist, care îi cunoștea secretul.

– Bună seara Ștefan, sper că nu deranjez, în ciuda orei târzii..

– Nici un deranj, verificam niște lucrări ale unor studenți

– Am o rugăminte. Am cunocut azi o doamnă a cărei vârstă m-a intrigat, și aș vrea să mă ajuți cu un indiciu.

– Te ascult.

– Știi cumva în ce limbă este fraza asta, și eventual ce înseamnă ? Și rosti, repetă, poticnit fraza auzită de la Magda.

La capătului firului se făcu tăcere pentru câteva clipe. Apoi își auzi interlocutorul respirând greu și întrebându-l emoționat:

– Cine era persoana care ți-a spus asta ? Cum o chema, cum arăta ?

– O chema Magdalena, părea… mult mai în vârstă decât spunea. De ce ?

– Pentru că fraza respectivă este în aramaică. Înseamnă: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu.

 

 

 

 

Cred că creierul meu îmbătrânește. Citisem odată un studiu care spunea că bătrânii sunt capabili să își amintească cu o uimitoare claritate și acuratețe evenimentele, trăirile, emoțiile, sentimentele din cursul vieții, coborând până la primele amintiri ale copilăriei.

Momentan nu-mi amintesc detalii despre autorii studiului, semn că n-am îmbătrânit totuși atât de tare.

Însă azi, azi a fost o zi deosebită. A început urât, cu un cer acoperit, încărcat de nori sumbri. Mi-am luat până și geaca de ploaie în mașină. Apoi însă, pe neașteptate, soarele a ieșit ca un cadou nesperat.

Așa că am terminat rapid treaba la birou și am ieșit să hoinărim, mână în mână, zâmbind la cerul albastru. În timp ce ne îndreptam către Cișmigiu, m-a lovit drept în piept atmosfera Bucureștiului, romantică, încărcată de frumusețea arhitecturală a clădirilor, reminescențele unei lumi demult apuse.

Am început să fredonez, apoi am căutat pe telefon o melodie a celor de la Bee Gees pe youtube și am ascultat-o împreună la căștile mele, fredonând împreună și apoi izbucnind în râs.

Și atunci, ca prin farmec, de pe umerii mei s-au ridicat ca un abur toate grijile și necazurile, temerile, stresurile și responsabilitățile de om adult. Am redevenit pentru o clipă studentul care hoinărea pe străzi fără griji, mână în mână, ochi în ochi, sărutându-ne la orice colț de stradă sau trecere de pietoni.

Când am privit-o în ochi, am simțit că i s-a transmis și ei magia acelei emoții. Mi-am apropiat fața de ceafa ei, cuprins de dorința irezistibilă de a o mușca voluptuos, exact de zona de sub părul ei, prins în coadă, dar intenția mi s-a topit într-o inspirație prin nările-mi fremătătoare, a parfumului ei, combinat cu aroma pielii de creolă de o glorioasă frumusețe.

S-a înfiorat toată la gestul meu, intuindu-mi pasiunea, simțindu-mi prezența de mascul dornic, aplecat asupra ei, și răspunzându-mi printr-o strângere febrilă de mână.

Am pornit mai departe, fericiți, plutind, exact ca în vremurile studenției. Mână în mână, cu fața la cer, cum ar spune Rilke.

Fericire spontană, curată, fără obiect. Ține-te departe de măruntele morți.

Ministerul Sănătății organizează joi, 11 mai 2017, ora 10.00 la sediul Institutului Național de Sănătate Publică, sala Amfiteatru, str. dr.Leonte, nr. 1-3, sector 5, București, ședința publică de dezbatere a proiectului de Lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România.

Dezbaterea este deosebit de importantă deoarece prin acest proiect de lege se încearcă impunerea obligativității vaccinării, măsură ce încalcă drepturile și libertățile cetățenești.

Potrivit anunțului publicat pe site-ul Ministerului Sănătății, numărul de locuri alocate participanților la dezbatere este limitat la 180, iar persoanele ce doresc să participe și să ia cuvântul la dezbatere trebuie să se înscrie la adresele de mail propuneri@ms.ro și moancea@ms.ro

Termenul limită de trimitere a solicitărilor de înregistrare este MIERCURI 10.05.2017, ora 10.00;

Este deosebit de importantă implicarea și participarea la această dezbatere publică în condițiile în care până la acest moment, Ministerul Sănătății a refuzat să facă publice:

  • raportările de pe ultimii 10 ani de la medici, părinți și aparținători, privind efectele adverse ale vaccinurilor administrate copiilor.
  • Documentele și propunerile furnizate de persoanele juridice enumerate la pct. 6.1 din expunerea de motive la proiectul de lege (Ministerul Educației Naționale – Institutul Național de Sănătate Publică – Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile – Institutul Național pentru Ocrotirea Mamei și Copilului “Alfred Rusescu”. – Institutul Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș” – Asociația Medicilor de Familie București – Societatea Română de Microbiologie – Societatea Națională de Medicina Familiei – Colegiul Medicilor din România – Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România – Casa Națională de Asigurări de Sănătate – Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale – Societatea civilă – asociații de pacienți, asociații de părinți, organizații neguvernamentale)
  • Avizele de la Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare al Țării;

 

Prezentăm în continuare un model succint de solicitare de participare la această dezbatere publică, pe care desigur că fiecare dintre persoanele interesate îl poate adapta în funcție de aspectele pe care dorește să le detalieze în cadrul dezbaterii:

 

Către

Ministerul Sănătății

În atenția

Domnului Ministru al Sănătății Florian-Dorel BODOG

Subsemnatul ……………, cu domiciliul în …………, str. …………… nr. ………., sector ……….., legitimat cu C.I. Seria ………….. nr. ……………….., având telefon nr ………………….., în conformitate cu disp. art. 6 pct. 7 din legea nr. 52/2003 solicit ÎNSCRIEREA în calitate de participant la ședința publică de dezbatere a proiectului de Lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România organizată de Ministerul Sănătății în data de joi, 11 mai 2017, ora 10.00 la sediul Institutului Național de Sănătate Publică, sala Amfiteatru, str. dr.Leonte, nr. 1-3, sector 5, București.

În susținerea poziției mele referitoare la proiectul privind legea vaccinării, solicit înscrierea la cuvânt în vederea prezentării recomandărilor pe care doresc să le fac cu referire concretă la proiectul de act normativ în discuție.

Propunerile mele cu privire la proiectul de lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România publicat pe site-ul Ministerului sănătății la data de 11.04.2017 la adresa http://www.ms.ro/2017/04/11/lege-privind-organizarea-si-finantarea-activitatii-de-vaccinare-a-populatiei-in-romania/ sunt următoarele:

PROPUNERI, SUGESTII SAU OPINII CU PRIVIRE LA PROIECTUL DE ACT NORMATIV SUPUS DEZBATERII PUBLICE

Art. 2 pct. 6 se modifică astfel: “Statul român, prin fondurile proprii ale Ministerului Sănătății și prin FNUASS, asigură vaccinuri eficace și sigure corespunzătoare standardelor europene în materie de siguranță a sănătății populației.

În propunerea inițială, standardele erau “internaționale”, termenul fiind mult prea vag – în condițiile în care nu există standarde internaționale unanim acceptate în material siguranței vaccinurilor.

Această formulare va împiedica pe viitor importarea de vaccinuri ne-conforme standardelor europene, produse sub diferite licențe din țări din afara UE, cum a fost cazul vaccinului Hexacima importat în anii trecuți din Kazahstan, ce a produs numeroase efecte adverse.

După art. 2 pct. 7 din Lege, se adaugă următoarele:

Art. 2 pct. 8 Diagnosticul, tipul de reacție adversă postvaccinală, tratamentul optim al oricăror reacții adverse ale vaccinării precum și compensarea oricăror efecte invalidante vor putea fi dispuse și de către instanțele judecătorești, în baza normelor civile privind răspunderea civilă delictuală, în baza unor expertize de specialitate dispuse de către instanță. În acest sens, producătorul, distribuitorul, medicul și după caz, persoana care a administrat vaccinul, vor răspunde în solidar prentru efectele adverse produse de vaccin, în măsura în care se va stabili existența unei culpe privind procesul de producție, conținutul vaccinului, modalitatea de transportare, păstrare și administrare a vaccinului.

Art. 2 pct. 9 În scopul prevenirii reacțiilor adverse postvaccinale, medicul are obligația de a efectua verificări și teste ale pacientului privind starea de sănătate a acestuia sau cu privire la eventuale intoleranțe la substanțele aflate în componența vaccinului, și de a-l informa pe acesta în situația în care constată că există riscuri privind eventuale efecte adverse postvaccinale. În acest sens, se va analiza inclusiv istoricul medical al pacientului, existența unor alergii sau intoleranțe la diferite substanțe, iar în situația constatării existenței acestora, atât medicul cât și pacientul pot refuza administrarea vaccinului. În aceste situații, medicul poate propune pacientului forme de imunizare sau tratament alternativ, în acord cu starea de sănătate a pacientului.

Art. 3 pct. 1 lit g se modifică astfel: Reacție adversă postvaccinală – reacție nedorită apărută în urma vaccinării și care se poate datora fie vaccinului fie particularităților persoanei vaccinate.

Se elimină pasajul ce prevede că Sunt excluse reacțiile adverse datorate modului de administrare, dozei administrate și altor condiții care țin de actul medical. O reacție adversă nu este totdeauna un efect advers. Efectele adverse sunt efecte secundare efectului dorit în urma actului medical.”

În realitate, pot apărea reacții adverse postvaccinale și în condiții ce țin de actul medical, cum ar fi obligația medicului de păstrare a vaccinului la temperaturi între 2 și 8 grade celsius sau de a nu administra anumite tipuri de vaccin persoanelor cu imunitate scăzută datorită unor boli sau intoleranțe, ne-depistate de medic din culpa sa profesională. În situația în care o astfel de obligație nu este respectată, nu vorbim despre un efect advers de tip secundar, ci chiar de reacții adverse importante ce se pot produce din culpa medicului.

La art. 3 pct. 1 lit n)Furnizorii de servicii medicale de vaccinare – medicii de familie, medicii pediatrii, medicii specialiști de boli infecțioase, alți medici vaccinator” – se adaugă și “comisii sau consilii de specialitate cu rol consultativ sau decizional în organizarea și implementarea activităților de vaccinare din România

La art. 4, 7 pct. 2 se elimină termenul “obligatorii”.

La art. 7 pct. 3 se adaugă următorul paragraf: adeverința care atestă contraindicația definitivă la un anumit vaccin sau la toate vaccinurile va putea fi emisă și de către un medic specialist, la cerere.

La art. 8 pct. 2 lit. b se elimină mențiunea “definitive”.

La art. 8 se adaugă pct. 4 “În toate cazurile, copiilor care nu fac dovada efectuării vaccinărilor obligatorii, nu li se poate interzice accesul la educație, învățământ și activități în colectivitate decât în condițiile în care se constată de către medicul de colectivitate că aceștia reprezintă un risc real de contagiune pentru colectivul respectiv, și doar pentru perioada în care există acest risc.”

Considerente: se prezumă faptul că indvizii beneficiază de o stare de sănătate naturală, normală iar măsura izolării sau interdicției participării la activități colective nu trebuie luată decât pentru perioadele de contagiune, în caz contrar încălcându-se dreptul constituțional la educație.

La art. 17 pct. 1 lit. p se adaugă următorul paragraf: “Medicii din maternități și medicii de familie pot refuza administrarea unui vaccin dacă apreciază că există riscul unei reacții adverse postvaccinale.”

 

Cu stimă,

…………………………….

Condoleanțe francezilor

Cu victoria lui Macron, o paiață manipulată de susținătorul său financiar Rotschild, soarta Franței este pecetluită. Va dispărea și ultima fărâmă de identitate autentic galică. Franța dinastiilor merovingiene, carolingiene, franța lui Ludovic și Napoleon – va dispărea ca popor, sub asaltul tăcut al islamului african.

Păcat ! Sincere condoleanțe francezilor.

 

« Newer Posts - Older Posts »