Feed on
Posts
Comments

Seminar de Kriya Yoga !!!

Vă anunțăm că Swami Nityananda Giri va sustine mai multe inițieri în Kriya Yoga și va conduce un program de Meditație Kriya Yoga în orașele: București ( 23-26 aprilie), Constanta (27-30 aprilie), Craiova (1-4 mai), Alba-Iulia (5-8 mai),
Swami Nityananda Giri predă aceste tehnici în forma lor originală așa cum au fost transmise de către linia de maeștri Kriya Yoga.
Swami Nityananda Giri s-a născut în anul 1961 într-un sat din Orissa, India. El a fost inițiat în tehnica de meditație Kriya Yoga în Ianuarie 1994 și face parte din tradiția lui Sriyukteshwar. Swamiji a renunțat la toate obligațiile sociale și familiale în Iunie 2002 ca să devină călugăr, (Swami), și a început să ducă o viață monahală la Rishikesh, în Himalaya. El inițiază persoane ce solicită să practice în mod sincer Kriya-yoga, tehnici de meditație antice din India. Și-a început misiunea în străinătate începând cu luna Septembrie 2005 pentru a difuza cunoștințele primite de la maeștrii din linia Kriya Yoga. El a publicat o carte, cea mai clară și completă de fapt, ce există despre Kriya Yoga, inspirată de toate scrierile sfinte, despre Kriya Yoga: “Kriya Yoga – Stiința Fortei Vitale”. Mai multe detalii vizitând:
www.nityanandagirikriyayoga.com
www.rajahamsakriya.com

Despre Kriya yoga

Kriya yoga este o metoda, parte din yoga. Kriya yoga este o tehnica de meditatie ce provine din India din timpuri imemoriale. Este foarte simpla, bazata pe energia noastra vitala (prana), corpul nostru si mintea. De asemenea este o meditatie bazata pe propria respiratie. Kriya yoga poate fi practicata de oricine, nu are limita de varsta sau alt gen de criterii de selectie. Tehnica este practicata urmand traditia de initiere indiana „guru diksa”. Swami Nityananda Giri preda tehnica urmand linia lui Sri Yukteswaraji. „Prana” este energia pe care se bazeaza Kriya yoga. Practicanti de kriya yoga incep calatoria spirituala de la „prana”/respiratie si o incheie in starea de detasare(Transcendental Self). Aceasta metoda de kriya yoga ii ajuta pe practicanti sa-si cunoasca propria viata. Respiratia controleaza viata, cu alte cuvinte viata inseamna respiratie si respiratia inseamna viata. Cand respiratie inceteaza, evolutia noastra in acest corp se opreste.

Programul seminarului sustinut de Swami Nityananada in Bucuresti se va desfasura in perioada 23-26 aprilie dupa cum urmeaza :

Duminica 23 aprilie

18.00 – 18,30 Prezentare generala despre Kriya yoga
18.30 – 22.00 Transmisia si inițierea în primul Kriya (Prima initiere in Kriya Yoga)
Incepand cu ora 9 pana la ora 17.00 , Swami ofera consultări private de Astrologie Cosmică( cu programare prelabila), astrograme intocmite si interpretate conform sistemului realizat de Sri Yukteswar. Sedinta dureaza aproximativ o ora, 25 euro astrograma. Sugestii – intrucat sistemul de abordare a astrogramei este diferit de cel european, va sugeram sa aveti un set de intrebari deja fixate, legate de ce va preocupa in prezent, proiecte de viitor.

Luni 24 aprilie
18.00-19,30 – Predare Nabhy kriya – Tehinica preliminara de purificare
19,30 -20,30 Explicarea teortica a tehnicilor de kriya yoga.
Incepand cu ora 9 pana la ora 17.00 , Swami ofera consultări private de Astrologie Cosmică( cu programare prelabila), astrograme intocmite si interpretate conform sistemului realizat de Sri Yukteswar. Sedinta dureaza aproximativ o ora, 25 euro astrograma. Sugestii – intrucat sistemul de abordare a astrogramei este diferit de cel european, va sugeram sa aveti un set de intrebari deja fixate, legate de ce va preocupa in prezent, proiecte de viitor.

Marti 25 aprilie

18.00 -20.00 Meditatia ghidata kriya yoga
20.00-21.00 Raspunsuri la intrebari legate tehnica de kriya.
21.00.-22.00 Ceremonia focului
Incepand cu ora 9 pana la ora 17.00 , Swami ofera consultări private de Astrologie Cosmică( cu programare prelabila), astrograme intocmite si interpretate conform sistemului realizat de Sri Yukteswar. Sedinta dureaza aproximativ o ora, 25 euro astrograma. Sugestii – intrucat sistemul de abordare a astrogramei este diferit de cel european, va sugeram sa aveti un set de intrebari deja fixate, legate de ce va preocupa in prezent, proiecte de viitor.

Mercuri 26 aprilie
18-20 Meditatia ghidata kriya yoga
20-22 Raspunsuri la intrebari

Incepand cu ora 9 pana la ora 17.00 , Swami ofera consultări private de Astrologie Cosmică( cu programare prelabila), astrograme intocmite si interpretate conform sistemului realizat de Sri Yukteswar. Sedinta dureaza aproximativ cca o ora, 25 euro astrograma. Sugestii – intrucat sistemul de abordare a astrogramei este diferit de cel european, va sugeram sa aveti un set de intrebari deja fixate, legate de ce va preocupa in prezent, proiecte de viitor.

Donații:

Donația pentru cei care iau inițiere este 50 €/persoana. Toți banii vor fi donați lui Swami Nityananda Giri pentru cheltuielile de deplasare, pentru scopuri spirituale și pentru a construi un mic ashram in Rishikesh, India.
Pentru fiecare consultație de Astrologie Cosmică (1 oră) donația este de 25 €/persoana.

Ceremonia de initiere se va face in modul traditional astfel ca este nevoie ca fiecare participant sa aduca :
1. Cinci fructe (este recomandat sa fie diferite).
2. Cinci flori (una dintre ele ar fi bine să fie un trandafir).

RECOMANDARI :

Vă rugăm să purtati haine confortabile/lejere . Avem rugămintea sa sunati cu doua zile înainte de data începerii seminarului (23 Aprilie) pentru confirmare.
Cu 2 ore inainte de inițiere este recomandat sa nu mancati/sa mancati ceva usor.Este bine sa aveti si cate un izopren/ termoizolant/covoraș, etc.

Locatia unde se va tine seminarul – Bucuresti, Bulevardul Alexandru Ioan Cuza nr. 39, et. 1, in capătul Curții in dreapta, pe lângă Depozitul de carte. Puncte de reper: la 5 minute de Stația de metrou Gara de Nord, se merge pe bulevardul Gheorghe Duca, strada cu linia de tramvai și apoi imediat dreapta pe A I Cuza.

Persoana de contact : Daniel Flesaru.

Contact adresă email : avdanflesaru@yahoo.com
TEL. INFO: 0727558691.

loading...

Către

Ministerul Sănătății

În atenția

Domnului Ministru al Sănătății Florian-Dorel BODOG

 

Subsemnatul Mihai Rapcea, de profesie avocat în cadrul Baroului București, cu domiciliul în București, str. Zmeica nr. 12, sector 4, personal și în calitate de vicepreședinte al Asociației pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților (ADSA) cu sediul în București, Sector 2, str. Turnul Eiffel nr. 6, având website http://adsa.ro/, în conformitate cu disp. art. 6 pct. 4 din legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publică, vă depun prezentul

MEMORIU

Cu privire la proiectul de lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România publicat pe site-ul Ministerului sănătății la data de 11.04.2017 la adresa http://www.ms.ro/2017/04/11/lege-privind-organizarea-si-finantarea-activitatii-de-vaccinare-a-populatiei-in-romania/

 

CHESTIUNI DE NELEGALITATE PRIVIND PROCEDURA TRANSPARENȚEI DECIZIONALE:

  1. Pe site-ul ministerului se arată că “Observatiile si propunerile privind proiectul de act normativ pot fi transmise pe adresa: propuneri@ms.ro, Termenul limita pana la care se pot face propuneri este cea de a 10-a zi de la data introducerii pe site a textului proiectului de act normativ”.

Potrivit. disp. art. 6 pct. 4 din legea nr. 52/2003 “La publicarea anunțului autoritatea administrației publice va stabili o perioada de cel puțin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.

În condițiile în care:

  • proiectul de lege privind vaccinarea populației datează din timpul Guvernării Cioloș care a amânat timp de 2 ani ca “neoportună” lansarea acestui proiect de lege pe fondul scandalurilor privind cazurile de copii îmbolnăviți în urma vaccinărilor;
  • proiectul este unul de o importanță majoră pentru sănătatea populației, în special a copiilor, necesitând o atenție sporită și o analiză exhaustivă a tuturor factorilor ce trebuie avuți în vedere, cum ar fi: armonizarea legislativă cu legislația privind drepturile omului, drepturile copiilor, drepturile și obligațiile medicilor, drepturile pacientului;
  • există probleme de infrastructură medicală nerezolvate până la acest moment, cum ar fi lipsa vaccinurilor pediatrice de pe piața românească de o jumătate de an, lipsa condițiilor de stocare a vaccinurilor mai ales în mediul rural, lips unor studii de impact în urma informațiilor culese din campaniile de vaccinare anterioare (raportări de efecte adverse de la medici, părinți sau aparținători)

În aceste condiții, termenul stabilit pentru propuneri, sugestii sau opinii pe tema legii puse în dezbatere publică este insuficient, fiind termenul minim prevăzut de lege.

Având în vedere că responsabilii din cadrul ministerului au avut grijă ca publicarea pe site să se facă în perioada imediat premergătoare vacanței de Paști, apreciem că acest lucru s-a făcut cu rea credință, din dorința de a se limita cât mai mult timpul persoanelor interesate să formuleze sugestii sau observații la proiect.

Întrucât textul de lege al art. 6 pct. 4 vobrește de o perioadă de “cel puțin 10 zile”, vă solicit ÎN MOD IMPERATIV să dați dovadă de bună credință să să prelungiți perioada pentru primirea de propuneri, sugestii și opinii la proiect pentru încă cel puțin 10 zile, astfel ca toate persoanele interesate să ia la cunoștință de conținutul proiectului și astfel să poată formula puncte de vedere cu referire la acesta.

Din experiența situațiilor anterioare privind proiecte de lege ce impuneau obligații în sarcina medicilor, aceștia în mod individual sau colectiv prin structuri asociative, au  formulat de fiecare dată puncte de vedere pertinente privind proiectele de lege puse în dezbatere publică, un exemplu în acest sens fiind dezbaterile pe tema proiectului de lege al cardului de sănătate.

În situația în care nu veți da curs solicitării mele de prelungire a termenului de primire a propunerilor, sugestiilor și opiniilor la proiect, mă voi vedea nevoit să atac în instanță maniera în care ați procedat, la limita legii pe această chestiune.

  1. Este stranie lipsa din expunerea de motive, a oricăror studii de impact sau avize asupra bugetului, în condițiile în care proiectul de lege instituie noi comisii și organisme guvernamentale, cu atribuții și bugete stabilite prin proiectul de lege, precum și cheltuieli de achiziție, transport, distribuție, păstrare la rece a vaccinurilor, informare a populației, pregătire a personalului de specialitate, fără nici un fel de proiecție asupra cheltuielilor necesitate de toate aceste activități la nivel național și impactul lor bugetar pe termen mediu și lung.
  2. Asociația pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților (ADSA) vă solicită să dispuneți în conformitate cu dispozițiile art. 6 pct. 7 din legea nr. 52/2003, organizarea unei intalniri în care sa se dezbata public proiectul de act normativ, apreciind că această dezbatere este necesară pentru lămurirea tuturor implicațiilor și consecințelor ce pot fi produse de proiectul de lege în forma adusă în dezbatere publică, cât și pentru a trage anumite concluzii cu privire la propunerile aduse în perioada de dezbatere publică a proiectului.

În acest scop, în cadrul dezbaterilor ce vor fi organizate, vă solicităm să procedați la întocmirea și publicarea, conform art. 12 pct. 1 din Legea 52/2003 a unui raport privind transparenta decizionala, în care să evidențiați potrivit disp. art. 11 pct. 3 din aceeași lege, motivele privind “nepreluarea recomandãrilor formulate și înaintate în scris de cetãțeni și asociațiile legal constituite ale acestora” cu privire la acest proiect de lege.

Totodată, vă solicităm să dați publicității sau să ne puneți la dispoziție, până la momentul organizării dezbaterii publice, următoarele documente, în măsura în care acestea există:

  • raportările de pe ultimii 10 ani de la medici, părinți și aparținători, privind efectele adverse ale vaccinurilor administrate copiilor, dacă au existat.
  • Documentele și propunerile furnizate de persoanele juridice enumerate la pct. 6.1 din expunerea de motive la proiectul de lege (Ministerul Educației Naționale – Institutul Național de Sănătate Publică – Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile – Institutul Național pentru Ocrotirea Mamei și Copilului “Alfred Rusescu”. – Institutul Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș” – Asociația Medicilor de Familie București – Societatea Română de Microbiologie – Societatea Națională de Medicina Familiei – Colegiul Medicilor din România – Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România – Casa Națională de Asigurări de Sănătate – Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale – Societatea civilă – asociații de pacienți, asociații de părinți, organizații neguvernamentale)
  • Avizele de la Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare al Țării;

 

PROPUNERI, SUGESTII SAU OPINII CU PRIVIRE LA PROIECTUL DE ACT NORMATIV SUPUS DEZBATERII PUBLICE

Art. 2 pct. 6 se modifică astfel: “Statul român, prin fondurile proprii ale Ministerului Sănătății și prin FNUASS, asigură vaccinuri eficace și sigure corespunzătoare standardelor europene în materie de siguranță a sănătății populației.

În propunerea inițială, standardele erau “internaționale”, termenul fiind mult prea vag – în condițiile în care nu există standarde internaționale unanim acceptate în material siguranței vaccinurilor.

Această formulare va împiedica pe viitor importarea de vaccinuri ne-conforme standardelor europene, produse sub diferite licențe din țări din afara UE, cum a fost cazul vaccinului Hexacima importat în anii trecuți din Kazahstan, ce a produs numeroase efecte adverse.

După art. 2 pct. 7 din Lege, se adaugă următoarele:

Art. 2 pct. 8 Diagnosticul, tipul de reacție adversă postvaccinală, tratamentul optim al oricăror reacții adverse ale vaccinării precum și compensarea oricăror efecte invalidante vor putea fi dispuse și de către instanțele judecătorești, în baza normelor civile privind răspunderea civilă delictuală, în baza unor expertize de specialitate dispuse de către instanță. În acest sens, producătorul, distribuitorul, medicul și după caz, persoana care a administrat vaccinul, vor răspunde în solidar prentru efectele adverse produse de vaccin, în măsura în care se va stabili existența unei culpe privind procesul de producție, conținutul vaccinului, modalitatea de transportare, păstrare și administrare a vaccinului.

Art. 2 pct. 9 În scopul prevenirii reacțiilor adverse postvaccinale, medicul are obligația de a efectua verificări și teste ale pacientului privind starea de sănătate a acestuia sau cu privire la eventuale intoleranțe la substanțele aflate în componența vaccinului, și de a-l informa pe acesta în situația în care constată că există riscuri privind eventuale efecte adverse postvaccinale. În acest sens, se va analiza inclusiv istoricul medical al pacientului, existența unor alergii sau intoleranțe la diferite substanțe, iar în situația constatării existenței acestora, atât medicul cât și pacientul pot refuza administrarea vaccinului. În aceste situații, medicul poate propune pacientului forme de imunizare sau tratament alternativ, în acord cu starea de sănătate a pacientului.

Art. 3 pct. 1 lit g se modifică astfel: Reacție adversă postvaccinală – reacție nedorită apărută în urma vaccinării și care se poate datora fie vaccinului fie particularităților persoanei vaccinate.

Se elimină pasajul ce prevede că Sunt excluse reacțiile adverse datorate modului de administrare, dozei administrate și altor condiții care țin de actul medical. O reacție adversă nu este totdeauna un efect advers. Efectele adverse sunt efecte secundare efectului dorit în urma actului medical.”

În realitate, pot apărea reacții adverse postvaccinale și în condiții ce țin de actul medical, cum ar fi obligația medicului de păstrare a vaccinului la temperaturi între 2 și 8 grade celsius sau de a nu administra anumite tipuri de vaccin persoanelor cu imunitate scăzută datorită unor boli sau intoleranțe, ne-depistate de medic din culpa sa profesională. În situația în care o astfel de obligație nu este respectată, nu vorbim despre un efect advers de tip secundar, ci chiar de reacții adverse importante ce se pot produce din culpa medicului.

La art. 3 pct. 1 lit n)Furnizorii de servicii medicale de vaccinare – medicii de familie, medicii pediatrii, medicii specialiști de boli infecțioase, alți medici vaccinator” – se adaugă și “comisii sau consilii de specialitate cu rol consultativ sau decizional în organizarea și implementarea activităților de vaccinare din România

La art. 4, 7 pct. 2 se elimină termenul “obligatorii”.

La art. 7 pct. 3 se adaugă următorul paragraf: adeverința care atestă contraindicația definitivă la un anumit vaccin sau la toate vaccinurile va putea fi emisă și de către un medic specialist, la cerere.

La art. 8 pct. 2 lit. b se elimină mențiunea “definitive”.

La art. 8 se adaugă pct. 4 “În toate cazurile, copiilor care nu fac dovada efectuării vaccinărilor obligatorii, nu li se poate interzice accesul la educație, învățământ și activități în colectivitate decât în condițiile în care se constată de către medicul de colectivitate că aceștia reprezintă un risc real de contagiune pentru colectivul respectiv, și doar pentru perioada în care există acest risc.

Considerente: se prezumă faptul că indvizii beneficiază de o stare de sănătate naturală, normală iar măsura izolării sau interdicției participării la activități colective nu trebuie luată decât pentru perioadele de contagiune, în caz contrar încălcându-se dreptul constituțional la educație.

La art. 17 pct. 1 lit. p se adaugă următorul paragraf: “Medicii din maternități și medicii de familie pot refuza administrarea unui vaccin dacă apreciază că există riscul unei reacții adverse postvaccinale.”

Precizăm faptul că ne rezervăm dreptul de a formula completări la prezentul memoriu, dat fiind termenul scurt acordat pentru a propune observații și completări la proiectul de lege aflat în dezbatere publică.

 

Asociația pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților (ADSA)

Prin avocat Rapcea Mihai

21.04.2017

memoriu lege vaccinare ADSA

Dreptul la LINIȘTE

Avem din nou Sărbători. Învierea Domnului. În biserici, preoții țin slujbe, miruiesc, spovedesc și împărtășesc. Credincioșii țin postul, după puteri. Necredincioșii, ca mine, își fac doar o cruce mare, aprind lumânarea și spun Hristos a Înviat. Nespovediți și neâmpărtășiți. Ne doare pe careva că nu ne-am lepădat de povara păcatelor din trecut, prin spovedanie ? În goana după cumpărături, cu gândul la masa de Paști, în febra pregătirilor, nici nu ne mai pasă, uităm cu totul de suflet. Comuniunea cu Hristos prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui ?! Unii dintre noi, nici nu știm ce e aia. Le-am primit ritual, o dată la Botez și o dată la Cununie.
Și astfel, Învierea lui Hristos rămâne doar o vorbă goală pentru noi, căci în noi nu învie nimic. Ne bucurăm ca niște sclavi ai societății moderne, la gândul că avem câteva zile libere în care să trândăvim, îmbuibați, în fața televizoarelor sau la un grătar, și cam atât. La asta s-a redus pentru noi, ÎNVIEREA.
Dar desigur, Paștile sunt prilej bun de socializare. Așa că petrecem ore în șir trimițând tuturor mesaje pioase, pline de lumină, pace, bucurie și gânduri bune. Și așteptăm răspunsul tradițional la sutele și miile de “Hristos a Înviat” pe care îi aruncăm în stânga și în dreapta, să știe lumea că suntem creștini și ținem la tradiții, adică suntem oameni buni.
Pentru mine, acest Paști este un nou prilej de întristare. Căci văd încă o dată groapa spirituală în care mă aflu. Văd la ce distanță imensă mă aflu de Lumina Dumnezeiască. Și nu doar eu, ci și cei din jurul meu. Și prefer să mă retrag, departe de oameni, sătul în egală măsură de ipocrizia mea și a lor. De toate minciunile pe care mi le spun mie și altora. Dacă aș putea, aș pleca la un milion de kilometri distanță de mine și de voi, mincinoșii mei prieteni. Dar nu pot. Și mâine ne vom zâmbi încă o dată, voi mai fals, eu poate mai puțin, voi citi în continuare în ochii voștri minciunile, invidia, lăcomia și lipsa de bun simț. Și voi fi în egală măsură dezgustat de voi cât și de mine, căci ne merităm unii pe alții deoarece nici eu nu sunt cu nimic mai bun ca voi. Poate că singura diferență dintre voi și mine constă în faptul că eu sunt mai sensibil la ipocrizie și fățărnicie. Dar mă acomodez repede.
Marea păcăleală care ne face să ne suportăm pe noi înșine este faptul că FĂRĂ EXCEPȚIE, ne credem mai buni decât cei din jurul nostru. Nu contează la ce. Eu, la scris, spre exemplu.
Aerul secret de superioritate și condescendență cu care îi abordăm pe ceilalți are o duhoare oribilă ce nu e depășită decât de invidia cu care îi privim pe cei pe care suntem forțați să îi vedem ca fiindu-ne superiori.
De aceea, îi înțeleg pe asceții care fug de oameni ca de o duhoare puturoasă, căci ei sunt cei mai sinceri dintre noi, pământenii.
Am ajuns într-un asemenea hal de intoleranță față de această “duhoare” umană, încât în rarele mele momente de sinceritate, cum sunt cele de sărbători, devin sălbatic, antisocial, sunt dur, tăios și expeditiv cu cei din jur, neplăcut ca prezență și prefer să mă izolez de oameni.
Nu vă faceți griji. Odată ce suferința provocată de Lumina Lui va trece, mă voi întoarce la minciuna de zi cu zi.
Hristos a Înviat ! Însă în mine, nu, din păcate. Am rămas tot eu, cel vechi și plin de defecte. De aceea, nu vă transmit această urare, căci știu că v-aș obliga să mărturisiți mincinos, că Adevărat a înviat, și în voi, ceea ce știu că nu e cazul în marea voastră majoritate. De aceea, am o singură salutare pentru voi. O rugăminte: să mă iertați pentru toate minciunile, ura și ipocrizia de care am dat dovadă față de voi, cei care mă cunoașteți. Nu pot promite că nu voi mai face pe viitor, din păcate asta e natura mea umană. Promit însă că mă voi strădui în continuare, să fiu mai aproape de Lumină.

Părintele Pietro părăsi confesionalul din care ieșise și ultimul credincios pe care îl spovedise, și se retrase către încăperile administrative din lateralul bisericii. Își lărgi reverenda cu gesturi calme, scoase de la gât crucea patriarhală, îi desfăcu lăcașul secret și din ea scoase la iveală o cheiță minusculă, pe care o introduse într-o crăpătură aproape invizibilă a zidului. Se auzi un declic și din perete ieși un sertăraș a cărui prezență nu ai fi putut-o bănui. Scoase cu pioșenie din sertăraș ceva ce semăna cu o coroană cu spini. Și-o puse cu atenție pe cap, iar apoi se lungi pe patul din încăpere. Odată lungit, își împinse cu putere coroana pe cap și apăsă micul comutator dintr-o laterală a coroanei. Durerea înțepăturii spinilor intrați în carne se prelungi precum niște fascicule electrice, spre interiorul craniului, provocându-i o durere atât de cruntă încât transpiră instantaneu, din cap până în picioare. Vederea i se împăienjeni, apoi totul se dizolvă într-un vârtej de un alb orbitor, care îl smulse cu putere din trup, proiectându-l în lumina albă a iubirii lui Hristos.

Instantaneu, pierdu orice  senzație fizică și se trezi plutind în lumină densă, lichidă, imponderabil, fără corp, doar conștiință și beatitudine. Iar anii de antrenament își spuseră cuvântul. Încet, evocă imaginea suferindului îndrăcit la a cărui exorcizare trebuia să participe. Ca prin abur, începu să îl întrevadă, apoi începu să se miște cu viteză în direcția imaginii lui și brusc călătoria se termină. Se afla în cameră cu bolnavul, care zăcea încătușat pe masa de exorcizare, palid, bolborosind blesteme, cu spume la gură.

De față se afla și Părintele Fernando, cel care trebuia să îndeplinească fizic ritualul exorcizării, însoțit de asistentul său. Amândoi arătau palizi și obosiți, căci postiseră și se rugaseră neântrerupt vreme de 3 zile pentru a putea primi puterea de a realiza exorcizarea.

Din lumea subtilă în care se afla, Părintele Pietro putea vedea însă luminozitatea subtilă a celor doi preoți, auriul diafan care îi înconjura, protejându-i.

Slujba de exorcizare începuse deja, iar demonul nu dădea semne că este dispus să părăsească trupul sărmanului posedat.

Forța Duhului Sfânt emana cu putere din mâinile întinse ale celor doi preoți iar lumina înconjura deja trupul posedatului, chinuind demonul prins în interior.

Părintele Pietro se apropie de patul pe care se afla contorsionat trupul posedatului, făcu semnul crucii deasupra lui și începu și el să se roage. În acel moment, demonul scoase o mână din trupul posedatului și încercă să îl prindă de gât pe Părintele Pietro. Aceasta era ocazia așteptată. Părintele prinse mâna demonului și îl trase afară cu forța din trupul posedat. Începu o luptă  fluidă, așa cum doi șerpi sau două ape învolburate se amestecă, spumegând.

În momentul în care părintele smulsese demonul din trupul omului posedat, în lumea fizică totul se liniștise. Blestemele omului înlănțuit pe pat încetară, chipul i se lumină, membrele chircite și contorsionate se destinseră iar Părintele Fernando se repezi să miruiască cu ulei sfințit trupul bărbatului, pe frunte, pe tâmple, pe mâini, făcând semnul crucii, “sigilând” astfel cu puterea lui Hristos porțile de intrare, închizându-le față de lumea demonilor.

Furios că fusese păcălit, demonul se lupta cu înverșunare, dându-i de furcă părintelui Pietro. Chiar dacă nu ducea lupta cu trupul fizic ci cu cel spiritual, resimțea durerea loviturilor, tăieturilor și mușcăturilor demonului. Văzând că stratagema a reușit iar demonul nu mai avea cale de întoarcere în omul ce zăcea pe pat, părintele își înălță inima într-o aspirație frenetică, fără cuvinte, către Iubirea lui Hristos, și se năpusti asupra demonului, îmbrățișându-l, copleșindu-l cu lumina taborică ce se revărsa prin el.

Ne-putând suporta strălucirea și puritatea Luminii Dumnezeiești, demonul se retrase bodogănind, proferând amenințări și în final dispăru într-un ungher întunecat, către întunericul din care venise.

Părintele Pietro rosti și el rugăciunile de dezlegare, apoi săvârși în planul său subtil în care se afla aceleași operațiuni ca și preoții din planul fizic. Într-un final simți un soi de smucitură lăuntrică, ca un fel de imbold irezistibil de a se întoarce în corp, semn că trebuia să revină. Își vizualiză trupul în într-o fracțiune de secundă străbătu distanța înapoi, re-intrând în corp cu un ușor șoc, asemănător unei descărcări electrice.

Își mișcă ușor membrele amorțite, încercând să-și depășească neplăcerea provocată de senzația că mii de ace îi străpungeau trupul. Invariabil, aceasta era senzația pe care o resimțea de fiecare dată când se întorcea în colivia sa de carne, după câte o expediție în lumea spirituală. Senzația era produsă de reluarea legăturilor subtile între corpul fizic și cel astral, de armonizarea vibrației înalte a “corpului de vis” cu cea a celui lumesc, făurit din carne și sânge. Nu exista decât un singur remediu împotriva acestei senzații neplăcute: postul, ținut înainte de călătoria astrală.

Se ridică de pe pat și își scoase cu grijă coroana cu spini, apoi o repuse în sertarul ei secret, încuie și ascunse cheia la loc în crucea de la gât. Apoi îl sună pe Părintele Fernando, care îi confirmă succesul exorcizării.

Apoi părintele Pietro se puse la birou și începu să își scrie raportul săptămânal către superiori. Avusese o săptămână plină: 3 exorcizări, și tot atâtea succese.

De sute de ani, Vaticanul cartografia Marele Nescunoscut al lumii de Dincolo, prin sfinții și vizionarii săi. Primii mistici creștini lăsaseră hărți detaliate ale Universului Spiritual. Dionisie Areopagitul – cu a sa lucrare “Ierarhia cerească”, Sfântul Antonie cel Mare – cu descrierile despre cele 49 de vămi ale văzduhului pe care le străbate sufletul omului după moarte, dar și mulți alții.

Chiar dacă Biserica nu privea cu ochi buni descoperirile științifice datorate rațiunii și curiozității omenești -  pe care le socotea șubrede în fața înșelărilor diavolești, nu își putea permite să le ignore.

Așa se face că după ani de opoziție fățișă la adresa Științelor exacte, Biserica sfârșise prin a dezvolta departamente științifice cu specialiști de cel mai înalt nivel. Nici o descoperire nouă, oricât de secretă, nu rămânea necunoscută acestor specialiști. Ei știau că marile corporații au finanțat și dezvoltat enorm cercetarea în toate domeniile, dar că preferă să țină ascunse noile descoperiri tehnologice pentru a păstra echilibrul de forțe al economiei mondiale bazate pe revoluția industrială a secolului 20.

Însă în domeniul neuroștiințelor, descoperirile întrecuseră orice așteptări. Reușiseră să cartografieze acea zonă a creierului responsabilă de declanșarea fenomenului morții, cu toate elementele lui.

Descoperiseră că odată stimulat cu un curent electric slab, acest “centru nervos al morții” declanșa o producție hormonală specială, ce producea o stare de fericire și beatitudine ce înlocuia frica și durerea separării de coprul fizic, facilitând desprinderea de acesta.

De aici și până la experimentarea modalităților prin care putea fi controlată stimularea acestui centru, nu mai fusese decât un pas. Și așa apăruse „coroana cu spini a patimilor lui Hristos”, un gen de cască cu electrozi ce stimulau cu impulsuri electrice glanda declanșării morții, păcălind-o să creadă că corpul moare și sufletul trebuie să se desprindă de trupul său de carne și sânge.

Desigur, odată cu stimularea inițială apărea și acea durere intensă, care trebuia să păcălească trupul că moare, pentru a-l determina să lase liber sufletul captiv în interiorul său. Desigur, existau și numeroase alte modalități de a realiza același lucru (droguri, procedee șamanice, etc.), însă “coroana durerii” era un procedeu științific bine pus la punct. Odată dedublarea produsă, “coroana” își înceta stimularea, iar experimentatorul se putea dedica explorării sau activităților pe care le avea de îndeplinit. În cazul părintelui Pietro, acestea erau asistarea preoților exorciști.

Pe vremuri, înainte să apară asistenții astrali exorcizatori, procedeul exorcizării era unul anevoios. În funcție de puterea demonului sau hoardei de demoni care stăpâneau trupul respectiv, exorcizarea putea dura ore sau chiar zile în șir, uneori fără succes. Însă cu un asistent astral alături, succesul era garantat de cele mai multe ori.

Desigur, existau și pericole. Pentru a realiza acest soi de confruntări astrale cu demonii, preoții erau pregătiți temeinic. Erau învățați să își depășească temerile și fricile, să înfunte durerea fizică și subtilă, să o controleze prin practicile pe care le realizau. Deși oficial Biserica nu agreea practicile păgâne, preoții luptători astrali erau învățați să realizeze efemeritatea și irealitatea corpului fizic sau astral și implicit identificarea profundă cu Sinele etern, indestructibil.

Legați prin secretul jurămintelor preoției îngerești, preoții luptători în lumea nevăzută a spiritului se dedicau studiului și ajutorării celorlalți.

Biserica ascundea cu strășnicie existența lor, căci Omenirea nu părea să fie încă pregătită pentru acest gen de cunoaștere. Inevitabil, ar fi apărut noi întrebări și răspunsuri care ar fi schimbat fundamental dogma milenară. Însă preoții priveau cu îngrijorare sectorul privat al dezvoltării acestor tehnologii. Marii magnați ai lumii își propuseseră să înfrângă moartea cu ajutorul tehnologiei, să controleze procesul metempsihozei. Căci degeaba ai adunat miliarde dacă nu ai puterea să obții un corp nou, tânăr. Se lucra intens la clonare, la transferul definitiv al conștiinței dintr-un corp îmbătrânit, bolnav sau distrus, întru-unul nou, tânăr.

Se părea că bătrânul Soroș obținuse imposibilul. Reușise să își transfere cu ajutorul tehnologiei, conștiința într-o clonă, după moartea corpului original, însă existau probleme majore. Noul corp se degrada vizibil, de la o zi la alta, iar savanții ridicau neputincioși din umeri. Nu reușeau să blocheze efectele karmice asupra corpului fizic, ce proveneau din corpul cauzal, iar noul corp putea să reziste cel mult câteva luni, după care trebuia înlocuit și reluată procedura de transfer în noul corp.

Dacă în cursul vieții George Soroș schimbase 7 inimi, după moarte, schimbase deja 3 corpuri, iar degradările noilor corpuri se produceau în ritm accelerat, spre disperarea savanților care se chinuiau să îl țină în viață.

Apelaseră și la învățători tibetani care în final ridicaseră și ei neputincioși din umeri: nu poți păcăli destinul. Dacă o karmă trebuie să se manifeste, nu poți decât să îmbrățișezi inevitabilul. Iar karma lui George Soroș era să moară, corpurile lui subtile să se dizolve iar apoi să renască într-una din cele 6 lumi, conform karmei lui. În acest moment, savanții lui Soroș lucrau atenți sub îndrumarea maeștrilor tibetani care aveau experiența urmăririi încarnărilor tulku-șilor și avatarilor, la punerea la punct a unei metode de urmărire, recunoaștere și recuperare a noii încarnări a lui George Soroș, în situația în care acesta nu ar mai putea să se transfere într-o clonă.

Se lucra orbește, se bazau pe viziunile ce îi apăreau lui Soroș la fiecare transfer, tot mai puternice. În aceste viziuni se prefigurau lumea și locul viitoarei nașteri, eventual și identitatea părinților.

Ei bine, în urmă cu o două-trei săptămâni, am primit de la cineva un pui de pisică. Un prieten care venea la mine l-a salvat din stradă, din fălcile unor dulăi. Avea labele sfâșiate, urme de colți pe tot trupul. N-am știut dacă va supraviețui. L-am hrănit, a deschis ochii și a început să cerceteze camera pe picioarele lui tremurânde. La nici o săptămână  după aceea, au oprit la poartă 3 mașini din care au coborât cam 10 persoane. Printre ei, niște lamași tibetani, preoți catolici – inclusiv Părintele Pietro și câțiva oameni care purtau tot felul de instrumente ciudate. S-au recomandat a fi de la Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soroș. Și mi-au spus că îl caută… pe George Soroș, care ar locui în casa mea de aproximativ o săptămână. Le-am spus că nu cunosc pe nimeni cu numele acesta care să se fi mutat recent la noi în casă și am dat să le închid poarta în nas. La care ei au insistat, întrebându-mă dacă nu am știință să existe în familia mea vre-o altă creatură, animal pui. Le-am arătat pisica. Specialiștii cu aparatele i-au făcut tot felul de teste, tibetanii au intrat în transă, au bolborosit mantre, Părintele Pietro a privit mica pisică pe deasupra ochelarilor, cu privirea sa pătrunzătoare și în final au decretat toți că l-au găsit pe Soroș încarnat în pisica mea. Și mi l-au cerut. Inițial am crezut că se țin de glume. Așa că mi-au arătat tehnologia. Și mi-au spus despre ce e vorba. O parte din ceea ce am povestit mai sus. Așa am realizat că aveam în puterea mea pe cel mai ticălos finanțist din istoria Umanității. Aș fi putut să îi sucesc gâtul, de pisică amărâtă. Apoi m-au gândit că totuși a primit ceea ce merită și l-am dat celor care veniseră după el. Am întrebat ce vor face cu el în continuare. Mi-au spus că nu pot decât să îl îngrijească cât mai bine iar în final, când își va termina viața de pisică, să încerce să îl ajute să se încarneze din nou ca om. Nu m-au obligat să păstrez secretul celor aflate de la ei. Știau că nimeni nu mă va crede…

 

Un Miracol mult așteptat

Ceea ce urmează să vă destăinui este o experiență reală, autentică de comuniune cu maestrul spiritual. Viața mea a avut un traseu sinuos, pe parcursul căruia am oscilat permanent între credință și îndoială, între certitudine și dubiu.

Am căutat în permanență confirmarea faptului că mă aflu pe calea cea bună, că merg pe drumul către Dumnezeu și nu pe poteci lăturalnice, în rătăcire.

Ei bine, aseară am ajuns târziu acasă deoarece a trebuit să mai fac câteva opriri pentru cumpărături. Când am ajuns, soția și copii dormeau deja astfel că deși eram obosit după o săptămână lungă de activitate, m-am decis să rup din timpul alocat somnului câteva zeci de minute pentru a-mi calma neliniștea și angoasa existențială în care mă zbăteam de ani de zile, pe plan interior, spiritual.

M-am retras deci, în vârful picioarelor, în dormitor, lasându-mi soția adormită pe canapea în sufragerie, cu televizorul în surdină. Copii dormeau în camera lor, liniștiți.

Ajuns în dormitor, m-am pus în poziție de meditație și am lăsat mintea să se liniștească, să se golească natural, de la sine, de toate impresiile de peste zi. În starea de calm și pace pe care am dobândit-o, m-am focalizat în mod spontan în interior, în centrul inimii și m-am rugat cu tărie lui Dumnezeu să îmi descopere Adevărul și calea pe care o am de urmat. Cererea mea era ca un strigăt mut, agonizant al sufletului sătul de rătăcirea prin deșertul vieții de zi cu zi, care își cerea mântuirea, odihna, eliberarea de sub povara dualității.

În acele momente nu mă rugam eu, ci rugăciunea creștea spontan în mine, ca o flacără arzătoare. Timpul părea că încremenise în loc în jurul meu, iar trupul mi-l simțeam imobil, așa cum probabil se simte o insectă prinsă în chihlimbarul vechi de un milion de ani. În această stare, mintea îmi devenise precum un ocean înghețat fără nici o perturbare sau mișcare la suprafața ei. Totul se desfășura de la sine, fără nici o intervenție volitivă din partea mea, iar sufletul, descătușat din cușca eu-lui meu, își cerea cu tot mai multă putere dreptul la libertate.

În această stare, am simțit o prezență familiară, ca un răspuns la rugăciunea mută a sufletului meu. Sentimentul respectiv de familiaritate era însoțit de o lumină ce părea să se amplifice tot mai mult. În acel moment am deschis ochii, uimit să constat că lumina respectivă exista nu doar în spatele ochilor mei închiși, ci și în exterior, luminând penumbra dormitorului meu.

Eram stupefiat. Mintea mi se blocase, refuzând să creadă ce vedeam. În fața mea, în cameră, așezat pe pat la un metru de mine, în postura lotusului, se afla în carne și oase, maestrul.  Ani de zile mă rugasem, implorasem să primesc un semn, o dovadă, o certitudine, iar acum brusc, rugăciunile îmi fuseseră împlinite.

Mă privea tăcut, ochi în ochi, fără să schițeze nici un gest.

Îi simțeam prezența, îi priveam chipul, simțeam până și mirosul lui inconfundabil. Exista, respira, în carne și oase în fața mea, deși o parte din mine știa cu certitudine că el se află undeva închis, la sute de kilometri depărtare. Nu am putut decât să articulez câteva cuvinte, stupefiat:

– E real ceea ce văd ? Ești chiar tu ?

În acel moment, mi-a zâmbit trist și m-a mângâiat pe creștet cu degetele lui albe, cu unghii lungi. I-am simțit atingerea ușor răcoroasă, blândă, iar apoi a rostit cu o tandrețe de dincolo de Lume:

– Chiar dacă tu ai renunțat la mine, eu nu am renunțat și nu voi renunța niciodată la tine.

În acel moment, ochii mi s-au umplut de lacrimi și l-am îmbrățișat plin de iubire, cerându-mi iertare pentru toate îndoielile și rătăcirile prin care trecusem. M-a mângâiat din nou pe cap, a oftat și mi-a răspuns:

– Fericiți sunt cei ce cred, fără să fii văzut.

În acel moment, un sentiment de fericire indescriptibilă m-a cuprins ca o vâlvătaie, și l-am simțit cum se topește într-o lumină intensă, de un galben auriu orbitor, dispărând din cameră.

După aproape un minut, soția a intrat în cameră somnoroasă și m-a întrebat cu cine am vorbit, căci auzise voci, mă auzise vorbind cu cineva. Emoționat, am întrebat-o dacă a auzit și altă voce înafară de vocea mea. Mi-a confirmat că a auzit distinct o voce puternică de bărbat, care nu era a mea, motiv pentru care venise să vadă cu cine discut.

Și în acel moment l-am auzit din nou, ca un ecou venind din inimă:

– Fericiți sunt cei ce cred, fără să fii văzut.

Older Posts »