Feed on
Posts
Comments

SHARE!
Picasso1:
http://www.dailymotion.com/…/xhfbx3_actiunea-picasso-1_crea…
Picasso2:
http://www.dailymotion.com/…/xiam9l_actiunea-picasso-2_crea…
Picasso3:
http://www.dailymotion.com/…/x10s1wm_actiunea-picasso-3_ani…
Picasso4:
http://www.dailymotion.com/…/x18slg4_actiunea-picasso-4-de-…
Picasso5:
http://www.dailymotion.com/…/x1w0ok7_actiunea-picasso-5-eur…

loading...

Mai si iunie e sezonul paradelor homosexuale in Europa, America, si alte tari ale lumii. Din nou, strazile marilor orase din lume vor fi inundate de homosexuali si prietenii lor, presa va fi de parte lor, propaganda homosexuala va fi la inaltime, media va exagera numarul participantilor, ni se va spune ca homosexualii sunt victime ale discriminarii, si ca discriminarea si violenta impotriva homosexualilor sunt actiuni zilnice perpetuate de restul lumii. Grupuri de oameni  imbracati in culori stridente vor scanda si cere “casatorii” intre persoane de acelasi sex, dreptul homosexualilor de a adopta copii, de a dona sange, de a fi reprezentati in Parlament, in ierarhiile bisericesti, de a li se recunoaste “contributia” la societate, ori de a discrimina importiva celor care nu sunt de acord cu ei. Vor fi imbracati mai mult sau mai putin decent. Vor fi vulgari, mai mult sau mai putin. Vor fi obsceni, mai mult sau mai putin. Se vor saruta in strada. Vor tipa. Prin toate acestea, vor cauta sa transmita un mesaj al confidentei, veseliei si fericirii. Dar unul care insala, asa cum de fapt face intreaga masinarie propagandistica a homosexualilor.
Romania nu va face exceptie acestui ritual anual. Pe 20 mai e programat marsul homosexualitatii in Romania si media romana, ca de obicei, va promova marsul, va lamenta “discriminarea” impotriva homosexualilor, va arata fata “umana” a homosexualitatii, va promova agenda homosexualilor. Ne va acuza de homofobie, de ura fata de homosexuali,  de ingustime de minte. Toate acestea, adica si parada si propaganda mediatica, pe banii Uniunii Europene, a unei Uniuni Europene pe moarte, care traieste, in prezent, de pe banii viitorilor ei copii si nepoti. Daca va mai avea copii ori nepoti. Caci avortul si homosexualitatea nu produc. Doar distrug. In acest context al “celebrarii” anormalitatii homosexuale, media romana va ignora cea mai trista realitate a vietii homosexualilor – sufletele lor goale.
Parada homosexualitatii de la Bucuresti a devenit un ritual anual. Asa cum de fapt a devenit si comentariul nostru anual care cauta sa atraga atentia, pe baza multor studii care parvin de-a lungul anului, asupra a trei aspecte nefaste ale homosexualitatii, a persoanelor care se identifica ca homosexuali, si a relatiilor dintre ei: infectii si boli, depresie si violenta domestica. Privind fiecare din aceste trei (3) subiecte vom prezenta citeva studii si carti recente care confirma ce afirmam.
 
Infectii
Anul trecut, The Center for Social Research in Health din Sydney, Australia, a publicat un studiu intitulat Gay Community Periodic Survey: Melbourne 2016 (“Raportul periodic al comunitatii homosexuale: Melbourne 2016”). [Studiul il aflati aici: https://csrh.arts.unsw.edu.au/media/CSRHFile/GCPS_Melbourne_2016.pdf] Concluziile lui reflecta raspunsurile a 2.886 de barbati homosexuali din Melbourne la un chestionar intocmit de sociologi si asistenti sociali. Scopul lui a fost sa determine practicile sexuale ale homosexualilor din Melbourne, folosirea drogurilor si incidenta infectiilor cu boli venerice, in special SIDA. Sondajul de opinie a fost efectuat intre 2012 si 2016. Datele obtinute alarmeaza. Conform lor, 95% dintre respondenti erau tratati pentru infectie cu SIDA. Majoritatea acestor barbati sunt de origine anglo-saxona, bine educati, cu locuri de munca bune. 91% dintre ei s-au identificat ca fiind homosexuali si 5% bisexuali. 72% dintre ei au fost nascuti in Australia. Doar 30% dintre respondenti au declarat ca au un singur partener sexual (adica ca sunt monogami), 23% ca isi schimba partenerii sexuali ocazional, si 31% ca intretin relatii sexuale cu mai multi parteneri simultan. Homosexualii marturisesc ca isi gasesc partenerii prin internet, baruri homosexuale, calatorii in strainatate, saune, ori prin text telefonic.
Consumul de droguri e si el un aspect major al stilului de viata homosexual. Conform statisticilor, 32% dintre cei 2.886 de respondenti au declarat ca folosesc marijuana, 21% ecstasy, 20% viagra, 18% cocaina, 11% amfetamine, si 10% metamfetamine de cristal. Consumul de droguri e mai mare la barbatii infectati cu SIDA. Consumul excesiv de alcool a fost un alt aspect al studiului, 36% dintre respondenti dezvaluind ca beau alcool de cel putin 4 ori pe saptamina.
Situatia e la fel de serioasa si precara si in Statele Unite unde, pe 25 aprilie, Center for Disease Control (Centrul pentru controlul bolilor) din SUA a emis raportul pe 2016. [Raportul il aflati aici: https://www.cdc.gov/hiv/group/msm/index.html] Populatia ne-heterosexuala masculina a SUA e pusa la 2% din populatie, dar ei constituie 55% din toate persoanele infectate cu SIDA in Statele Unite. Procentul persoanelor infectate creste cam cu 1% in fiecare an, Raportul CDC afirmind ca, daca tendintele actuale persista, 1 din 6 barbati homosexuali americani vor fi infectati cu SIDA pe parcursul vietii lor, adica 17%. La barbatii de culoare sansa de infectie cu SIDA va fi de 50%, iar la barbatii de origine hispana de 25%. Cea mai redusa rata a infectiilor e la barbatii albi, cu un procent de 9%.
83% din numarul total de persoane nou infectate cu SIDA anual in SUA sunt barbati homosexuali. Procentul e mai ridicat la tinerii intre 13 si 24 de ani, 92% din noile infectii cu SIDA fiind adolescenti si tineri din aceasta categorie de varsta. Tragedia asta nu poate fi exagerata – e o mare pierdere sa fii infectat cu SIDA la o varsta atit de tinara, moartea prematura fiind aproape garantata pentru fiecare dintre ei. In total, aproape 700.000 de barbati sunt infectati cu SIDA in Statele Unite. In plus, Raportul CDC mentioneaza ca in jur de 15% dintre homosexualii infectati cu SIDA nu stiu efectiv ca sunt infectati.
 
Violenta
 
Adam M. Messinger e autorul recentei carti LGBTQ Intimate Partner Violence – Lessons for Policy, Practice and Research (“Violenta domestica la persoanele LGBTQ”) Cartea pare a fi prima de acest gen, cel putin evaluata dupa anvergura ei. Messinger zice ca a studiat mii de baze de date, articole din reviste de specialitate si interviuri si a formulat citeva impresii majore privind violenta domestica la cuplurile homosexuale. Cartea lui cauta, in cuvintele autorului, sa spulbere citeva mituri privind viata cuplurilor homosexuale. Discutam trei dintre ele.
 
Primul mit e ca violenta intre homosexuali e rara. Messinger dezagreaza. Homosexualii se pling mai putin de violenta in viata de cuplu decit heterosexualii pentru ca vor sa puna o fatada a fericirii si implinirii personale in relatiile lor cu societatea civila. Mitul ca violenta la homoexauli e rara a fost spulberat de studiile de specialitate, adauga Messinger. (“The myth that LGBTQ IPV is rare has been largely debunked by reaserch.”) (Pagina 5) Intre homosexuali, adauga Messinger, riscul violentei “is quite high”, adica “ridicat”. Studiile de specialitate reflecta ca “minoritatile sexuale si cei care traiesc in relatii homosexuale beneficiaza de un risc mai ridicat de a suferi violenta domestica ori abuz sexual ori psihic” in comparatie cu persoanele heterosexuale ori persoanele care traiesc cu persoane de sex opus. Messinger mentioneaza, bazat pe studii facute in America, ca o treime din barbatii homosexuali sunt abuzati fizic de partenerii lor, si 50% dintre femeile lesbiene de partenerele lor. Violenta intre homosexuali are de a face si cu modul specific prin care ei se raporteaza unii altora. De exemplu, barbatii mai masculini abuzeaza sexual si fizic barbatii feminini, iar lesbienele masculine pe femeile mai feminine. Barbatii feminizati, in special cei transgender, sunt priviti cu dispret de catre partenerii lor.
 
Al doilea mit discutat in cartea lui Messinger e ca violenta domestica la homosexuali e mai putin severa. (Pagina 8) Studiile lui Messinger spulbera si acest mit. Messinger dovedeste ca “this stereotype of LGBTQ IPV being less severe has indeed been proven by research to be a myth rather than reality” (“acest stereotip ca violenta la persoanele LGBTQ e mai putin severa a fost dovedit ca fiind un mit nu o realitate”) (Pagina 9) Violenta si metodele violente intre homosexuali sunt mai vatamatoare si mai diverse decit la cuplurile heterosexuale. Simptomele violentei si consecintele lor sunt si ele mai grave. Santajul, dispretul, violenta fizica se manifesta mai des la homosexuali decit la heterosexuali. Un studiu canadian din 2013, mentionat de Messinger, arata ca homosexualii sunt expusi violentei fizice domestice de doua ori mai mult ca persoanele heterosexuale, au o sansa de 50% mai mare sa fie abuzati de alti homosexuali in public decit persoanele heterosexuale, iar persoanele transgender au o sansa de 4 ori mai mare sa fie abuzati verbal de partenerii lor decit persoanele heterosexuale. Studiile discutate in cartea lui Messinger sunt bine documentate pentru ca acestea, la rindul lor, sunt bazate pe date obtinue de la politie si autoritati. Iar o multime din aceste detalii privind viata de “familie” a homosexualilor parvin din procesele de divort ale homosexualilor “casatoriti” in tarile occidentale care au legalizat casatoriile unisex.
 
Al treilea mit pe care il discuta Messinger e ca societate ar fi responsabila pentru violenta homosexualilor. Messinger simpatizeaza cu homosexualii, dar dovedeste integritate intelectuala lasind studiile sa vorbeasca de la sine. Agreeaza, pina la un punct, ca stigmatizarea homosexualilor ar putea fi responsabila pentru violenta domestica a homosexualilor. Dar pe linga asta, zice el, violenta domestica la homosexuali e o problema sociala care are cauze unice, o dinamica proprie, si consecinte proprii. Important, cartea lui Messinger conchide deasemenea ca homofobia si transfobia sunt factori irelevanti privind cauzele violentei domestice la homosexuali. (“LGBTQ IPV is a social problem that also has unique causes, dynamics, and outcomes. For example, homophobia and transphobia [are] factors largely irrelevant to HC IPV”) (“Violenta domestica la persoanele LGBTQ e o problema sociala care are cauze, un dinamism si consecinte unice. De exemplu, homofobia si transfobia [sunt] factori mai in intregime irelevanti cind e vorba de violenta intre persoanele homosexuale”) (Pagina 11)
Primul capitol al cartii lui Messenger e disponibil online. El descrie punctele majore ale cartii, si, pe linga cele trei (3) mituri discutate de noi, discuta multe altele. Capitolul poate fi citit aici: https://content.ucpress.edu/chapters/12951.intro.pdf
 
Depresie
Depresia, singuratatea, si izolarea sunt caracteristici dominante la homosexuali. Comentatorii intreaba de ce, avind in vedere ca homosexualilor li s-a permis sa se casatoreasca? Un comentariu recent punea discutia dintr-o perspectiva deosebit de relevanta, cu intrebarea “Gay “marriage” is legal. So why aren’t gays happy”. (“Casatoriile homosexuale sunt legale. De ce atunci homosexualii nu sunt fericiti”?) [Comentariul: https://www.lifesitenews.com/opinion/the-silent-suffering-of-gay-men-an-unspoken-epidemic] Comentariul examineaza mai multe perspective privind viata homosexualilor facute de Michael Hobbs, el insusi homosexual, si alti comentatori pro-homosexuali care scriu pentru influenta publicatie americana online Huffington Post. Conform lor, homosexualii americani sunt tot mai deprimati. “Barbatii homosexuali de orice varsta, scrie Hobbs, se sinucid la un ritm de doua pina la zece ori mai mare ca barbatii heterosexuali.” Si tot el adauga ca vietile homosexualilor nu pot fi descrise atlfel decit ca fiind mizerabile si ruinate. Incidenta bolilor cardiovasculare  la homosexuali e mult mai ridicata ca la barbatii heterosexuali, la fel incidenta cancerului, a alergiilor, a celor care sufera de astma, consumul de droguri, infectii si alte boli. Homosexualii au mai putini prieteni, isi traiesc viata izolati in “gettourile homosexuale” (“gay neighbourhoods”) si sunt mult mai dispretuitori unii fata de altii ca heterosexualii. Un tinar homosexual remarca ca se simte ca “o bucata de carne”. Multi cad in depresie de la o varsta tanara si raman asa. Sunt descurajati, traiesc fara speranta, si se gandesc ca viata nu are niciun rost pentru ei. Comentariul atentioneaza ca situatia precara a sanatatii si izolarea homosexualilor sunt la fel de acute si in tarile care au legalizat casatoriile homosexuale. Date statistice provenite din Suedia ori Olanda indica ca homosexualii sunt de trei ori mai susceptibili ca heterosexualii sa sufere de depresie si au sanse de pina la 10 ori mai mari sa se sinucida decit heterosexualii.
 
Concluzii
Oamenii de buna credinta intreaba, din perpsectiva acestor date statistice impotriva carora nimeni nu poate argumenta -si care se repeta de la an la an cu fiecare studiu nou- la ce foloseste elevarea homosexualitatii si a stilului de viata homosexual la rang de drepturi ale omului? De ce persoanelor care traiesc astfel de vieti sa li se acorde dreptul sa adopte copii? Pentru ca si copiii sa imbratiseze aceleasi moduri de comportament social si sexual? Ori sa se “casatoreasca”? Consecintele acestor comportamente asupra copiilor sunt deosebit de vatamatoare. Mintea si sufletul copiilor sunt toxificate iar sexualitatea lor deformata. Stilul de viata homosexual nu e natural. Nu e nici normal nici natual pentru fiintele umane sa traiasca in depresie, izolate, abuzind droguri si alcool, traind o viata de violeta domestica de la an la an. Asta nu inseamna ca persoanele ne-homosexuale nu se implica in astfel de comportamente. Dar incidenta acestor comportamente toxice la homosexuali e cu mult mai ridicata, atit de mare, de fapt, incit sociologii si comentatorii se intreaba, de buna credinta, daca nu cumva exista ceva specific vietii homosexualilor si homosexualitatii care cauzeaza aceste manifestari in vietile lor. In alte cuvinte, poate homosexualitatea in sine sa fie cauza comportamentelor lor riscante? Cert e ca de la an la an studiile care tind sa dea raspuns afirmativ acestei ipoteze sunt tot mai numeroase si se va ajunge inevitabil la un punct cind cauzalitatea nu va mai putea fi negata.
Pe 20 mai nu e nimic de celebrat la Bucuresti. Pe 16 si 17 mai Parlamentul European a dedicat doua zile de discutii si programe pentru combaterea “homofobiei, a transfobiei si a bifobiei”. [Detalii: https://agendaeurope.files.wordpress.com/2017/05/idahot_2017.pdf] Programul acesta de indoctrinare e indreptat impotriva oamenilor de buna credinta care inca au curajul sa mentioneze deficientele din viata de cuplu a homosexualilor. E un program gresit. Nu ne amintim ca Parlamentul European sa fi organizat vreodata evenimente ori conferinte speciale care sa atraga atentia asupra lucrurilor discutate de noi azi. Tacerea asta nu le face homosexualilor nicio favoare. Nici noua, si nici intregii societati europene. Ne indoim, de fapt, ca Parlamentul European o va face, deoarece el pare a fi complet izolat de realitate si de noi, cetatentii responsabili ai Uniunii.
preluare de pe culturavietii.ro

Cu linkuri către articolele la care am făcut referire în filmare:

https://www.davidwolfe.com/vaccine-study-censored/

http://www.activenews.ro/externe/Mai-vreti-vaccinare-obligatorie-Procuratura-din-Torino-ancheteaza-%E2%80%9Esubstante-suspecte-din-vaccinul-haxavalent-143320#.WRwpK284TZE.facebook

Vaccinul anti-rotavirus, produs de Glaxo, a fost scos din uz Ăźn SUA, deoarece este contaminat cu un virus porcin

http://www.apologeticum.ro/2009/09/vaccinul-si-gripa-porcina-analiza-unui-doctor-specialist/

Lăsați copii…

Se simțiră înainte să se vadă. El purta un costum elegant, modern, cadrilat, cu vestă și cravată asortată, în timp ce ea avea un ten măsliniu și purta un tricou aruncat șui, ce lăsa să i se vadă un umăr dezgolit, și o pereche de jeanși prespălați, rupți. Un singur lucru făcea notă discordantă: la încheietura mâinii ea purta legat un mic măgăruș de lemn, negru și lucios de atâta folosință.

Amândoi treceau în revistă tarabele cu vechituri din târgul sărăcăcios de la marginea orașului, unde sărmanii vindeau ce mai aveau prin casă, sau ce furau.

Ochii lui se opriră asupra unei păpuși din cârpă, uzate și murdare. Ea în schimb, sorbea din ochi un set de trenulețe electrice.

El cumpără păpușa pe mai nimic, în timp ce ea se târgui abitir pentru setul de trenulețe. Părăsiră târgul în același timp, umăr lângă umăr. Aruncându-i o privire piezișă, el o întrebă:

– câți ?

– 140. Tu ?

– 125.

El întoarse capul către ea, o studie câteva clipe și fluieră admirativ. Apoi spuse:

– te-ai descurcat bine ! N-aș fi spus…

– Nici tu nu arăti prea rău, răspunse ea cochet.

– Mi-ar face plăcere să îți prezint colecția mea, se lansă el.

– Desigur, de ce nu, răspunse ea.

Însă când privirile li se întcrucișară, el îi citi în ochi adevărata ei vârstă, în licărirea lor stinsă, venită din abisul vremurilor, și se cutremură. Era mult mai bătrână decât declarase, avea probabil peste 200 de ani. Dar ca orice femeie, mințise din reflex, când fusese întrebată de vârstă.

Șovăi o clipă, eir ea îl simți instantaneu și se foi jenată:

– O lăsăm pe altă dată, dacă vrei. Avem timp berechet, ricană ea, cu răsuflata glumă a colecționarilor.

– Nu se știe niciodată, răspunse el cu străvechea parolă. Mai bine acum, nu știm ce va fi mâine.

Ea încuviință tăcută și îl urmă. Pe drum, conversară lejer iar el află că ea nu era de prin partea locului. O chema Magdalena, dar îi ceru să îi spună Magda. Ajunseră acasă la el. Locuia într-o vilă înconjurată de un gard de zidărie, îmbrăcat în iederă cățărătoare, ce ascundea privirilor indiscrete proprietatea, fără a ieși însă prea mult în evidență. Era o locuință bună, dar știa că nu trebuie să se atașeze prea mult de ea. Mai putea rămâne acolo doar maxim 10-15 ani până când vecinii urmau să devină suspicioși cu privire la acel proprietar taciturn, care nu îmbătrânea, și să înceapă să își pună întrebări.

Deschise portița mică încadrată în zid și o invită înauntru. De la intrare, un mic căluț de lemn îi întâmpină de pe verandă. El mângâie căluțul și închise ochii, inspirând adânc. Ea făcu același lucru și fu scuturată de un frison.

– Este al tău !? – se minună ea

El zâmbi și învuciință tăcut.

Apoi intrară în livingul mare și întunecos. Pe policioare, era așezate tot fel de obiecte și jucării vechi, a căror radianță tăcută umplea în mod plăcut camera. În colț, trona o minge veche din cauciuc, tocită de atâta folosință. În ea simți pasiunea și energia celor doi frați care o folosiseră ani de zile și pentru care constituise multă vreme bunul lor cel mai de preț.

Pe un postament, se afla un ursuleț din pluș, descusut tot și fără un ochi. Atingându-l, se cutremură. Aparținuse unui copil sărac, care nu avusese o altă jucărie toată copilăria lui. Ursulețul strălucea în semiântuneric, încărcat de emoțiile, visele, afecțiunea și poveștile țesute în jurul său de micul său stăpân.

El o împiedică cu un gest blând, dar ferm, să atingă jucăria, iar ea se opri. Pentru el, era o resursă prea valoroasă pentru a o împărți.

Apoi el se îndreptă către un colț al camerei și scoțând din pungă păpușa recent cumpărată, o așeză cu atenție pe un suport de perete, alături de alte jucării. Mângâie apoi încetișor păpușa și se delectă cu puritatea și candoarea energiei degajate de jucărie. O avusese o fetiță veselă, plină de imaginație, care fusese atașată puternic de mica ei prietenă.

Scoase un ibric vechi de cafea, miniatural, și un set de pahare cât un degetar. Le umplu serios cu cafeaua pregătită în cafetieră, și o invită cu un gest, la măsuța veche, de copii. Magda se așeză ceremonios pe locul strâmt și incomod, ridică ușor ceșcuța și sorbi transfigurată din picătura de cafea pe care o conținea.

– Pur și simplu delicios, exclamă ea !

– Nu-i așa ?! răspunse el. Am cumpărat măsuța și setul de cafea de la o grădiniță ce se desființa. Sunt impregnate de esențele a generații întregi de copii.

– Minunat, plescăi ea, satisfăcută. Din păcate, obiectele de genul acesta se găsesc tot mai greu, spuse cu o umbră de regret.

El încuviință tăcut și un nor de melancolie și tristețe le umbri pentru câteva clipe, chipurile. Apoi, el umplu din nou ceșcuțele și ritualul cafelei continuă, netulburat.

Ea admiră în tăcere stângăcia cu care el ținea de toarta minusculă ceșcuța, în timp ce el se minuna de grația cu care ea ridica degetul cel mic în momentul în care sorbea cafeaua. Amândoi jucau cu grație rolurile de copii, absorbind cu ușurință efluviile îmbătătoare de copilărie și tinerețe impregnate în setul de bucătărie.

Însă știau amândoi că lumea se schimbă iar treaba asta le afecta mica lor comunitate. Copii nu se mai jucau, sau cel puțin nu cu obiecte fizice. Iar când se jucau, nu se mai atașau atât de puternic emoțional de jucăriile lor. Abundența de obiecte, bunăstarea părinților erau invers proporționale cu intensitatea cu care copii încărcau jucăriile. Un copil cu jucării multe devenea insensibil la unicitatea jucăriei și sfârșea prin a le trata pe toate cu indiferență. Tocmai de aceea, cei de soiul lor căutau obiectele de putere în suburbii, în carterele sărace de la periferie, unde jucăriile mai aveau încă putere.

O jucărie avea putere regeneratoare doar atâta timp cât proprietarul ei trăia. Odată ajunsă pe mâna unui Colecționar, acesta îi extrăgea puterea cu care, o încărcase copilul căreia îi aparținuse.

Dacă oamenii ar fi știut ce se întâmplă cu jucăriile lor și ar fi realizat cât de importante sunt, le-ar fi păstrat încuiate sub lacăt, doar pentru ei. Însă ei, ignoranți, le abandonau, le aruncau, pe uitau odată cu vârsta, fără să aibă habar că au încătușat în ele, precum în niște baterii, comori de copilărie, tinerețe și mai ales, TIMP.

Un Colecționar versat putea folosi o jucărie sau un obiect ce aparținuse unui copil, pentru a da timpul înapoi, a întineri. Cei mai mulți, reușeau să își păstreze nealterată de timp frumusețea și vârsta pe care o aveau deja, sau măcar să încetinească semnificativ îmbătrânirea.

Desigur, era nevoie de mult antrenament și de multe astfel de obiecte. Cei mai mulți Colecționari trăiau izolați de societate, doare între obiectele lor de putere, hrănindu-se permanent cu energia lor, pentru a se păstra tineri. Ieșeau rareori din refugiile lor și doar pentru a căuta noi și noi comori de tinerețe.

Printr-un gen de empatie psihometrică, Colecționarii erau capabili să retrăiască aievea momente din copilăria posesorilor acelor jucării, branșându-se astfel la energia încătușată în ele, hrănindu-se cu ea, alimentându-și propria sursă de tinerețe, păstrând-o puternică.

Întoarcerea în copilărie, retrăirea momentului începutului era secretul tinereții lor aproape veșnice.  Trăiau mereu și mereu, pe nesfârșite game și variațiuni, poveștile, visele, jocurile copiilor de altă dată, iar trupul se supunea spiritului, materia redevenea tânără.

E drept că puțini foloseau timpul câștigat, și pentru altceva decât a supraviețui Eternității. Majoritatea se lăsau devorați de pasiunea de a colecționa, de a cîăuta și savura noi și noi obiecte. Puțini erau cei ce urmăreau și altceva.

Magda îi povesti că încă din timpul primei ei vieți (se socotea prima viață, existența obișnuită, dusă până la prima schimbare de identitate, când trebuia să fugi sau să îți înscenezi moartea pentru a nu ridica suspiciuni celor din jur) fusese pasionată de ocultism și spiritualitate. De altfel, așa își descoperise abilitatea de a rămâne tânără cu ajutorul jucăriilor. Pentru că avusese timp, acumulase o grămadă de cunoștințe în domeniul spiritualității și avea multe de povestit, fiind o companie plăcută, cu ușoare accente de înfăcărare când vorbea despre subiectul ce o pasiona.

El o întrebă despre mica statuetă din lemn pe care o purta legată la mână.

– Măgărușul acesta ? răspunsea ea, mângâindu-l visătoare. A aparținut unui copil foarte special, care a schimbat fața lumii și soarta multor oameni. De la el am primit darul vieții veșnice.

Însă apoi schimbă vorba și îl întrebă despre el, cum începuse. La el, totul începuse de la pasiunea din copilărie, filatelia. Descoperise că se trezește mult mai odihnit dacă doarme în pat cu clasorul lui de timbre vechi. De acolo nu fusese decât un pas până la marea revelație ce îi schimbase viața. Descoperise că este capabil să “citească” doar printr-o simplă atingere istoria unui obiect vechi. La început crezuse că e vorba doar de imaginația lui debordantă, care îi zugrăvea în fața ochilor minții povești de un patetism morbid. Apoi însă aflase că unele povești se petrecuseră în realitate, fapt care îl șocase la început și îi produsese oarecari neplăceri. Căci oamenii apucaseră să afle și îl deranjau cu tot felul de obiecte, rugându-l să povestească istoria acestora.

Îl salvase la timp un unchi, o rudă îndepărtată a mamei, care îi înscenase moartea și îl educase mai departe, corespunzător.

Seara se termină agreabil, iar el o conduse la taxi. Ea îl sărută pe obraz, dar el o reținu pentru o clipă de mâni și o întrebă:

– Acum serios. Care este vârsta ta reală ?

Ea zâmbi misterios, fluturându-și genele lungi, apoi rosti o frază într-o limbă necunoscută, melodioasă, și plecă.

Surprins, el se întoarse în vilă. Cuvintele ei îi răsunau în minte, ca niște acorduri muzicale stranii. Și le notă repede, să nu le uite, iar aopi, deși era târziu, își sună un bătrân prieten lingvist, care îi cunoștea secretul.

– Bună seara Ștefan, sper că nu deranjez, în ciuda orei târzii..

– Nici un deranj, verificam niște lucrări ale unor studenți

– Am o rugăminte. Am cunocut azi o doamnă a cărei vârstă m-a intrigat, și aș vrea să mă ajuți cu un indiciu.

– Te ascult.

– Știi cumva în ce limbă este fraza asta, și eventual ce înseamnă ? Și rosti, repetă, poticnit fraza auzită de la Magda.

La capătului firului se făcu tăcere pentru câteva clipe. Apoi își auzi interlocutorul respirând greu și întrebându-l emoționat:

– Cine era persoana care ți-a spus asta ? Cum o chema, cum arăta ?

– O chema Magdalena, părea… mult mai în vârstă decât spunea. De ce ?

– Pentru că fraza respectivă este în aramaică. Înseamnă: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu.

 

 

 

 

Cred că creierul meu îmbătrânește. Citisem odată un studiu care spunea că bătrânii sunt capabili să își amintească cu o uimitoare claritate și acuratețe evenimentele, trăirile, emoțiile, sentimentele din cursul vieții, coborând până la primele amintiri ale copilăriei.

Momentan nu-mi amintesc detalii despre autorii studiului, semn că n-am îmbătrânit totuși atât de tare.

Însă azi, azi a fost o zi deosebită. A început urât, cu un cer acoperit, încărcat de nori sumbri. Mi-am luat până și geaca de ploaie în mașină. Apoi însă, pe neașteptate, soarele a ieșit ca un cadou nesperat.

Așa că am terminat rapid treaba la birou și am ieșit să hoinărim, mână în mână, zâmbind la cerul albastru. În timp ce ne îndreptam către Cișmigiu, m-a lovit drept în piept atmosfera Bucureștiului, romantică, încărcată de frumusețea arhitecturală a clădirilor, reminescențele unei lumi demult apuse.

Am început să fredonez, apoi am căutat pe telefon o melodie a celor de la Bee Gees pe youtube și am ascultat-o împreună la căștile mele, fredonând împreună și apoi izbucnind în râs.

Și atunci, ca prin farmec, de pe umerii mei s-au ridicat ca un abur toate grijile și necazurile, temerile, stresurile și responsabilitățile de om adult. Am redevenit pentru o clipă studentul care hoinărea pe străzi fără griji, mână în mână, ochi în ochi, sărutându-ne la orice colț de stradă sau trecere de pietoni.

Când am privit-o în ochi, am simțit că i s-a transmis și ei magia acelei emoții. Mi-am apropiat fața de ceafa ei, cuprins de dorința irezistibilă de a o mușca voluptuos, exact de zona de sub părul ei, prins în coadă, dar intenția mi s-a topit într-o inspirație prin nările-mi fremătătoare, a parfumului ei, combinat cu aroma pielii de creolă de o glorioasă frumusețe.

S-a înfiorat toată la gestul meu, intuindu-mi pasiunea, simțindu-mi prezența de mascul dornic, aplecat asupra ei, și răspunzându-mi printr-o strângere febrilă de mână.

Am pornit mai departe, fericiți, plutind, exact ca în vremurile studenției. Mână în mână, cu fața la cer, cum ar spune Rilke.

Fericire spontană, curată, fără obiect. Ține-te departe de măruntele morți.

Older Posts »